Taikuruma, jucăria-amuletă japoneză
Unul dintre cele mai interesante exponate ale Muzeului Municipal „Ioan Raica“ Sebeş este o taikuruma, o jucărie-amuletă tradiţională japoneză, intrată recent în colecţia instituţiei.
Considerată astăzi un obiect artizanal specific provinciei Kagoshima, taikuruma este o jucărie religioasă, născută dintr-o poveste din Kojiki sau Cartea lucrurilor vechi, scrisă în secolul al VIII-lea, legată de o zeitate ascunsă în sanctuarul shinto Kagoshima. Zeitatea venerată acolo este Amatsuhiko-hohodemi-no-mikoto, zeul Muntelui Yamasachi-hiko.
Conform mitologiei nipone, doi din cei trei copii ai lui Konohanasakuya (zeiţa Muntelui Fuji și a tuturor vulcanilor în mitologia japoneză) și Ninigi (în mitologia japoneză este nepotul zeiţei solare Amaterasu și este venerat ca străbunicul legendar al primului împărat al Japoniei, împăratul Jimmu) sunt Yamasachihiko, care era vânător, și Umisachihiko, pescar.
Într-o zi, Yamasachihiko îi propune fratelui său ca, pentru a-și cunoaște reciproc meseriile, să facă schimb de roluri. Yamasachihiko pornește la pescuit cu cârligul fratelui său, în timp ce Umisachi-hiko își încearcă norocul la vânătoare.
Însă Yamasachi-hiko pierde cârligul de pescuit al fratelui său. Pentru a-l îmbuna, își rupe sabia și face din lama ei mai multe cârlige pe care Umisachihiko refuză să le accepte. Yamasachihiko este sfătuit de un bătrân să se urce într-o barcă și să caute cârligul la palatul lui Wadatsumi, zeul mării.
La sosirea la palat o întâlnește pe prinţesa Toyotama, fiica lui Wadatsumi, de care se îndrăgostește, iar tatăl fetei aprobă relaţia lor datorită descendenţei divine a lui Yamasachi-hiko, care se căsătorește cu Toyotama. Cei doi trăiesc fericiţi împreună timp de trei ani, însă Yamasachi-hiko devine îngrijorat amintindu-și motivul pentru care a pornit în larg, recuperarea cârligului de pescuit al fratelui său.
Toyotama îi cere tatălui ei să îl ajute, iar Wadatsumi ordonă tuturor peștilor din mare să se adune la palatul său. Toţi vin, cu excepţia doradei, despre care aceștia spun că este rănită. Wadatsumi cheamă dorada, a cărei rană se dovedește a fi cauzată de un cârlig de pescuit înţepenit în gât, pe care Yamasachi-hiko îl recunoaște ca fiind al fratelui său. După ce a recuperat cârligul pierdut al fratelui său, Yamasachi-hiko decide să se întoarcă pe uscat.
Ca dar de despărţire, Wadatsumi îi dă două sfere cu care poate să controleze mareele. Yamasachi-hiko încearcă să returneze cârligul de pescuit lui Umisachi-hiko, care refuză în continuare să îl accepte și își ameninţă fratele. Yamasachi-hiko folosește sferele care i-au fost date de zeul mării și rovoacă mareea, aproape înecânp du-l pe Umisachi-hiko, care în cele din urmă cedează, acceptând cârligul.
Acest mit s-a transformat în timp într-un festival religios ce venerează dorada roșie, desfășurat în 10 martie, după calendarul lunar japonez, când se crede că Yamasachi-hiko s-a întors pe uscat din palatul zeului mării.
TAIKURUMA, O AMULETĂ CARE ÎNDEPĂRTEAZĂ RĂUL ȘI ADUCE FERICIRE, SĂNĂTATE ȘI PROSPERITATE
Confecţionată manual din lemn de cedru, Taikuruma de la muzeul din Sebeş are dimensiunile de 25,5 cm lungime şi 17 cm înălţime. Culoarea vermillon (roșu oranj), în care este pictată jucăria, protejează de boală și aduce sănătate, iar galbenul simbolizează recolta bogată de orez din toamnă.
Roţile jucăriei, cele din faţă mai mici și cele din spate puţin mai mari, poziţionează capul doradei într-o atitudine de plecăciune, ca recunoștinţă că i-a fost scos cârligul din gât și i-a fost salvată astfel viaţa. Taikuruma devine, astfel, o amuletă care îndepărtează răul și aduce fericire, sănătate și prosperitate.
La mijlocul jucăriei a fost scris cu kanji numele sanctuarului de unde provine: 鹿 兒 島 神 宮, Kagoshima-Jingū, sanctuarul Kagoshima, cum este cunoscut în Japonia, respectiv 正八幡, Shouhachiman, denumirea dată acestuia de localnicii din Prefectura Kagoshima. Taikuruma a fost confecţionată de Kaori Moryama, producătoare de jucării tradiţionale la „Kōbō Myaji“, atelierul sanctuarului Kagoshima, care a donat-o muzeului sebeşean prin intermediul pianistei Chiyo Hagiwara.
Muzeul Municipal „Ioan Raica“ Sebeş
Muzeul Municipal „Ioan Raica“ Sebeş, structură a Centrului Cultural „Lucian Blaga“ Sebeș, s-a înfiinţat la 30 ianuarie 1951, iniţial ca Muzeul Raional Sebeș, mai apoi ca Muzeul Mixt Sebeș şi Muzeul Orășenesc Sebeș (din 2001, redenumit Muzeul Municipal „Ioan Raica“ Sebeș, în cinstea primului director al instituţiei).
Oficial, acesta s-a deschis vizitatorilor la 7 noiembrie 1956, primele exponate provenind din colecţiile școlii germane locale și ale Bisericii Evanghelice. Treptat, muzeul, adăpostit de Casa Zápolya sau Königshaus (casa regească), şi-a îmbogăţit patrimoniul, prin achiziţii, donaţii şi cercetări de teren, ajungând ca până în prezent să deţină peste 20.000 de bunuri culturale, grupate pe domenii: a rheologie, istorie, numismatică, etnografie, artă plastică, documente şi carte veche, știinţele naturii etc.
Acest articol a fost publicat în numărul 282 al revistei „Historia” (revista:282), disponibil în format digital pe platforma paydemic.