Spada de bronz descoperită la Sebeș, una dintre cele mai vechi din Europa Centrală

În colecțiile Muzeului Municipal „Ioan Raica” Sebeș se păstrează o spadă de bronz descoperită în luna octombrie a anului 2004, în cartierul Mihail Kogălniceanu din localitate.

Spada de bronz (foto sus) își găsește cele mai bune analogii în seria spadelor de tip Hajdúsámson, ce constituie unul din cele mai vechi tipuri de spade din Europa Centrală, apărute ca o consecință a influențelor egeene, notează Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș, pe pagina de Facebook a instituției.

Acoperită cu o patină verde-albăstruie, spada are vârful îndoit, iar lama prezintă urme de folosire încă din antichitate. Greutatea spadei este de 560 g, lungimea de 44 cm, din care lama are 29 cm, iar mânerul 15 cm. Lățimea maximă a lamei foliforme cu nervura mediană puternic accentuată este de 5 cm. Garda ale cărei contururi sunt rotunde, este decorată cu cinci nituri false și are lățimea maximă de 8 cm, capetele ei fiind drepte. Mânerul plin, oval în secțiune, are lățimea de 3,2 cm și este decorat la rândul său cu trei nituri false, iar spre capăt se lățește terminându-se printr-o muchie ca de topor. Spada a fost turnată dintr-o singură bucată și prezintă unele vicii de turnare la nivelul mânerului și a îmbinării dintre gardă și lamă..

Însă exemplarul de la Sebeș are anumite particularități: mânerul nu se termină printr-un buton calotiform ca în cazul majorității spadelor din orizontul Hajdúsámson-Apa, ci sub forma unei muchii ascuțite ca de topor, detaliu morfologic definitoriu pentru acest tip de spadă căruia îi modifică nu numai aspectul fizic, ci și modalitatea de utilizare. Cu spade de tipul celei de la Sebeș, războinicii nu se limitau la a doborî adversarul doar cu lama, putând lovi cu ajutorul muchiei prin care se termină mânerul, la fel ca și cu un topor de luptă. În ceea ce privește datarea spadei de bronz de la Sebeș, ea se leagă de orizontul cronologic definit de depozitele de tip Hajdúsámson-Apa și poate fi încadrată în faza a II-a a epocii mijlocii a bronzului, care corespunde, în linii mari, perioadei cuprinse între anii 1900 și 1650 î. Chr.

Scene de luptă cu arme similare sunt descrise în „Iliada”

Spadele erau folosite în lupta de aproape. Scene de luptă cu arme similare sunt descrise în „Iliada” unde, adeseori, după ce și-au aruncat sulițele, luptătorii folosesc spadele. De ele se făcea uz și în cazul unor incursiuni nocturne în taberele inamice, în acest caz succesul atacului bazându-se pe capacitatea luptătorilor de a se strecura nevăzuți și de a ataca fulgerător.

În „Iliada”, un astfel de episod este acela în care sunt uciși numeroși traci veniți în sprijinul troienilor sub conducerea regelui lor, Rhesos. Ulise și Diomede îi surprind adormiți și-i ucid pe mulți dintre ei, inclusiv pe Rhesos, pe care Tidide îl omoară cu spada. Tot din „Iliada” știm că astfel de arme nu erau folosite exclusiv pentru a doborî adversarul, ci și în contextul unor schimburi de daruri. Așa s-a întâmplat în urma unei lupte dintre Aias Telemonianul și Hector, cei doi despărțindu-se prieteni, în urma unui schimb în care Hector îi dă spada sa „țintată-n argint”, împreună cu teaca și chinga din piele, iar Aias îi dă lui Hector „un șerpar sclipitor de porfiră”.

Şi în sud-vestul Transilvaniei, în epoca bronzului, comunitățile umane erau grupate în jurul unor centre de putere, constatându-se existența unei paturi înstărite sau a unor persoane cu rol conducător în cadrul triburilor, care vehiculau bunuri de prestigiu, precum această spadă sau sceptrul din corn de cerb descoperit nu departe de locul unde a fost găsită spada. Prezența unor bunuri de valoare excepțională cum este spada de bronz de la Sebeș nu face altceva decât să contureze mai bine imaginea societății din epoca bronzului, care, cel mai probabil, nu era cu mult diferită de ceea ce descrie Homer în „Iliada”.