Se schimbă moda la Atena. De ce? Povestirea lui Herodot
Cea mai cunoscută istorisire despre ace din Grecia antică se regăsește în opera lui Herodot, care povestește cum, pe la jumătatea secolului al VI-lea a.Chr., moda feminină elenă cunoaște o schimbare importantă, una dintre cele mai marcante din întreaga istorie vestimentară a vechilor greci: tradiționalul peplos din lână este abandonat aproape definitiv în favoarea unui veșmânt de sorginte orientală, împrumutat din spațiul anatolian, poate de la carieni, dacă ar fi să îi dăm crezare lui Herodot.
Apărut în cetățile elene de pe continent pe filieră est-greacă, de la grecii care populau coasta vestică a Turciei, chitonul era opusul peplosului: subțire, diafan, realizat adesea din fibre textile de origine vegetală (pânză de in), acesta era cusut pe umeri și la mâneci, fără să mai fie fixat pe umeri cu ace.
Cauzele istorice care au avut drept consecință schimbarea modei în Grecia antică au fost uitate cu timpul, dar cea mai faimoasă explicație rămâne o povestire transmisă până în zilele noastre de către Herodot. Acesta scrie că în jurul anului 550 a.Chr. a avut loc o bătălie sângeroasă între cetatea Atena și Aeghina, în urma căreia ar fi supraviețuit un singur soldat atenian.
Când a revenit la Atena pentru a da vestea cruntă a înfrângerii, soldatul a pierit și el într-un mod neașteptat: a fost ucis de către femeile din cetate – care nu au avut drept arme decât acele de la veșmintele lor, pe care le-au folosit ca pumnale –, nefericite că soții sau fiii lor au murit în luptă în timp ce el singur a supraviețuit (Herodot 5.87-88). Rușinați de reacția femeilor, ceilalți bărbați din Atena ar fi decis în urma acestui eveniment să le interzică acestora să mai folosească acele, obligându-le să poarte chitonul cusut pe umeri sau încheiat cu nasturi.
Exegeții moderni văd în această istorisire o stratagemă literară prin care Herodot ar explica un fenomen cultural ale cărui cauze reale fuseseră uitate cu mult înainte ca vestitul istoric să își compună Istoriile. Cu toate acestea, povestiri despre femei care și-au folosit broșele, acele de păr sau chiar țesături propriu-zise în loc de arme se regăsesc și în operele altor autori antici, dintre care îi menționăm pe Eschil, Hyginius, Euripide, Propertius, Pausanias, Seneca, Cassius Dio și Sofocle.
Întrebare rămasă deschisă
Ce ne spune arheologia despre schimbarea modei la Atena? Privind cu atenție către tradiția sculpturală și iconografia vechilor greci, dar și în inventarul arheologic, constatăm că peplosul rămâne absent pentru o vreme, pentru ca abia în jurul anului 480 a.Chr. să reapară în reprezentările iconografice. Astfel, în perioada clasică a vechilor greci, pictorii înfățișează scene diverse pe vasele cu figuri, iar pe unele dintre aceste vase descoperim scene mixte în care unele dintre personajele feminine poartă peplos, iar altele, chiton. S-a presupus că revenirea veșmântului arhaic s-ar fi datorat unui puternic sentiment anti-estic, născut în urma războaielor persane.
Totuși, acele au continuat să fie absente în inventarul arheologic, fapt care sugerează fie că noul tip de peplos ar fi fost cusut pe umeri, nemaifiind nevoie să fie prins și fixat cu ace, ori că era folosit doar în festivaluri religioase și în scopuri ritualice, mai ales că peplosul este asociat adesea în aceste scene cu reprezentări de divinități feminine.
În orice caz, problematica schimbării modei la Atena de la mijlocul secolului al VI-a a.Chr. rămâne, dincolo de existența unei tradiții literare controversate, departe de a fi rezolvată.
Acest text este un fragment din articolul „Acele şi broşele, din Grecia antică până în secolul XX. Accesorii sofisticate sau arme de temut?" publicat în numărul 226 al revistei Historia, disponibil în format digital pe platforma paydemic.com.
Foto sus: Frumoasele femei ale Greciei antice purtând rochii diafane numite chiton (© openclipart.org)