România comunistă, furnizor de arme pentru Vietnam

Perioada comunistă a României a fost o epocă absolut întunecată, autoritățile de la București fiind străine de interesele locuitorilor din moment ce fuseseră impuse cu ajutorul tancurilor sovietice venite de peste Nistru. Au urmat tot felul de experimente politice, lagăre de exterminare și tortura prin înfometare și îndoctrinare politică. Detașamente de fanatici au fost trimise să-i învețe pe oameni că există o Epocă de aur și că numai un conducător a reușit să facă totul pentru fericirea neamului românesc. Oamenii, nemulțumiți astăzi de clasa politică existentă în urma alegerilor, au ajuns la concluzia că înainte era mai bine.

Această idee a fost absolut normală din moment ce în școală au auzit numai vorbe de bine despre regim și toate publicațiile epocii descriau un fel de paradis terestru. Istoricii epocii Ceaușescu au avut grijă să găsească formulările cele mai frumoase pentru acoperirea faptelor și mulți au continuat să activeze după 1989 în cadrul instituțiilor de învățământ superior.

Autorii lucrării Istoria României între anii 1918 – 1981 (Aron Petric, Gheorghe I. Ioniță, Iulian Cârțână, Ioan Scurtu, Gheorghe Z. Ionescu, Eufrosina Popescu, Vasile Budrigă, Doina Smârcea) au scris în cel mai clar mod că au fost realizate vibrante acțiuni de solidaritate internaționalistă cu popoarele din Asia de Sud-Est împotriva acțiunilor agresive ale imperialiștilor americani.

Formula vibrantă a istoricilor din jurul lui Aron Petric, un activist hotărât al regimului roșu, era absolut corectă și s-a demonstrat după 1989 prin studii în arhive, prea puțin cunoscute de, să folosim o expresie din epoca totalitarismului, masele largi de la orașe și sate.

Cercetătorul Petre Opriș a descoperit documente ale grupării conducătoare din PCR și din care rezultă că numai în anul 1972 au fost trimise spre Vietnam 10.500 de arme de asalt AKM, suficiente pentru a forma o întreagă divizie de infanterie sau mai multe dacă se mai utilizau și alte categorii de armament portativ.

A fost un efort financiar deosebit și aceste arme erau expediate să vibreze chiar împotriva militarilor americani, SUA fiind un partener economic și financiar pe care conducerea de la București încerca să-l convingă să întrețină relații comerciale rentabile pentru partea comunistă.

Nicolae Ceaușescu a oferit armele scumpe gratuit părții vietnameze și a fost un efort financiar care s-a adunat la pasivul economic al țării. Nu se spune ceva în opera istoricului Petre Opriș despre muniția care însoțea gurile de foc, dar nu se poate să nu fi fost puse alături câte 300 de cartușe.

Erau cumpărate minereuri sau direct metalele necesare, urma prelucrarea până la forma de AKM și gloanțe și apoi erau oferite drept solidaritate internaționalistă. S-a ajuns apoi să fie plătită datoria externă prin înfometarea populației. Oamenii din România contemporană au ajuns să creadă că a fost cândva un conducător comunist patriot, dar documentele de partid și de stat demonstrează că totul a fost o făcătură pentru a se forma iluzia că liderii epocii roșii au făcut ceva pozitiv pentru neam.

Perdeaua de fum a cuvintelor mincinoase nu prea rezista în fața realităților de la cozile pentru pâinea cea de toate zilele, dar acum masele pot crede în orice. Poporul român se supune legilor lui Gustave Le Bon din cauză că nu se gândește.

_{Foto sus: Sosirea la București a unei delegaţii guvernamentale vietnameze, condusă de Le Thanh Nghi (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 426/1966)}

Bibliografie minimală

_{Berindei, Mihnea, Dorin Dobrincu, Armand Goșu, Istoria comunismului din România, vol. II, Polirom, Iași, 2012.}

_{Diaconescu Mircea, colonel doctor, Alimentația rațională, Editura Militară, București, 1979.}

_{Le Bon, Gustave, Opiniile și credințele, Editura Științifică, București, 1995.}

_{Lubbeck, William, La porțile Leningradului, Corint, București, 2021.}

_{Opriș. Petre, România în Organizația Tratatului de la Varșovia (1955 – 1991), Editura Militară, București, 2008.}

_{Petric, Aron, Istoria României între anii 1918 – 1981, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981.}

_{Volkogonov, Dmitri, Lenin O nouă biografie, Editura Orizonturi, Editura Lider, București, f.a.}