România comunistă era departe de imaginea idilică în anul 1966

Anul 1944 a adus ocuparea României de către tancurile sovietice și a început organizarea unei noi lumi după indicațiile venite de la Moscova. S-a trecut la industrializare forțată și astăzi oamenii au amintiri plăcute despre uriașele combinate ce ocupau forța de muncă a orașe întregi și mai era nevoie de navetiști. În plus, se știe că înainte de 1989 era ordine în țară și oamenii erau în siguranță noaptea pe străzi.

Imaginea idilică se destramă precum un fum dacă se citește un volum cu documente din epocă, redactate chiar sub îndrumarea tovarășului Nicolae Ceaușescu sau care conțin chiar discursurile liderului de partid. Un astfel de volum a fost publicat de echipa coordonată de istoricul Mihnea Berindei și include stenogramele de la ședința Plenarei CC al PCR din 26 – 27 iunie 1967.

Autoritățile comuniste nu erau mulțumite de faptul că în anul 1966 au fost de rezolvat 643.000 de cauze în tribunale, ceea ce demonstra că starea infracțională la noi în țară nu numai că se menține, dar la unele categorii de infracțiuni crește.

Judecătorii erau considerați vinovați de haosul din țară deoarece nu dădeau dovadă de fermitate în aplicarea legilor. Erau pasionați să interpreteze prea mult din punct de vedere juridic și căutau să găsească mereu circumstanțe atenuante infractorilor din toate categoriile. Mai mult. Se căuta administrarea de pedepse la valoarea minimă stabilită de lege. Multe dosare erau tergiversate în diferite moduri și retrimiterea pentru refacere era o practică frecventă.

Atitudinea judecătorilor poate să fie considerată pur umană și deciziile erau luate astfel încât cei acuzați să înțeleagă gravitatea faptelor. Era o interpretare absolut eronată și infractorii cei mai brutali înțelegeau că statul este slab și că pot face tot ce doresc împotriva victimelor și chiar a autorităților.

Modul în care se dau sentințele astăzi nu este cu mult diferit de ceea ce se întâmpla în anul 1966 și judecătorii n-au înțeles care este psihologia infractorilor ce comit infracțiuni cu violență sau acumulează avere uriașă prin înșelăciune și furt. De fiecare dată fac infracțiuni mai grave și, dacă sunt sancționați cu blândețe și prin tergiversarea dosarului se prescrie fapta, urmează o nenorocire cumplită.

Dacă nu o săvârșește cel care a făcut ceva rău, informațiile sunt prinse din zbor de alte persoane din lumea interlopilor și răul din societate se amplifică. Infractorii nu sunt impresionați decât de fermitate și duritate. Justiția comunistă privind faptele penale și cea actuală sunt percepute doar ca o formă de pedepsire a infractorilor mărunți și nici măcar nu se mai știe cine este cel vinovat, scara valorilor fiind complet inversată de faptul că mulți deținuți sau interlopi au o ascensiune socială interesant de fulgerătoare.

_{Nicolae Ceaușescu în vizită la Bârlad (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 90/1966)}