Restaurarea Castelului Corvinilor după marele incendiu din 1854
Incendiul petrecut pe data de 13 aprilie 1854 reprezintă o bornă importantă pentru evoluția arhitecturală și funcțională a Castelului Corvinilor. Urmările nefericitului eveniment au condus la distrugerea în mare parte a monumentului, iar starea deplorabilă în care a ajuns a atras atenția și a generat aprige discuții legate de necesitatea restaurării sale.
În acel context, deși putem spune că marea majoritate a elitelor era de acord cu restaurarea castelului, dezbaterile legate de această temă nu au fost lipsite de frământări și împotriviri. Acestea au generat ironii mai mult sau mai puțin voalate, detractorii invocând faptul că situația complicată a țării nu permite investiții majore în lucruri „atât de nefolositoare”, scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.
Chestiunea a generat o „mișcare” pentru salvarea Castelului susținută de un grup de intelectuali dintre care îi amintim pe Arányi Lajos, Carol Pap de Szathmáry sau Henszlmann Imre. Aceștia prin insistența lor pe lângă autorități și sacrificii personale au reușit ca, după mai mulți ani de luptă ca la paisprezece ani de la devastatorul incendiu, să își vadă eforturile răsplătite prin începerea lucrărilor de restaurare, sub conducerea arhitectului Francisc Schultz, la 25 noiembrie 1868 –adevărată o luptă contra timpului, uitării și distrugerii.
Muzeul Castelul Corvinilor prezintă câteva din impresiile legate de atitudinea hunedorenilor privind începerea lucrărilor de restaurare publicate în periodicul Századok din anul 1869.
Hunedorenii, până ce nu au văzut că încep lucrările, s-au îndoit de seriozitatea intenției guvernului cu privire la restaurarea castelului. Dar acum întreaga suflare hunedoreană era entuziasmată și fiind nerăbdători să primească familia regală în urbea lor (funcționalitatea monumentului restaurat urmând să fie aceea de castel regal de vânătoare), își oferă care mai de care seviciile. În fața onoarei de a găzdui familia imperială, renunțau cu plăcere la planul inițial de folosire a castelului ca sediu administrativ pentru autoritățile județene.
Pentru a-și exprima bucuria generată de începerea lucrărilor de restaurare, în 8 dec. 1868, hunedorenii au înaintat o scrisoare de mulțumire către ministrul de finanțe prin care își arătau recunoștința față de eforturile depuse de acesta, amintind de durerea cu care priveau cetățenii orașului cum „această mărturie demnă de cinste a strălucitului nostru trecut a fost mai întâi distrusă intenționat de mâini furioase, pentru ca mai apoi să fie neglijată” și mulțumirea că în sfârșit a venit un guvern care să-și îndrepte atenția, pe lângă „tratarea sutelor de răni grave ale țării”, și către „prețioasele mărturii arheologice pentru a le salva din ghearele distrugerii”.
Astăzi, Castelul Corvinilor renaște în fața noastră, nu doar ca monument, ci ca simbol al rezistenței în fața dezastrului. Își poartă trecutul cu demnitate și ne amintește că, din cenușă, se pot naște din nou legende.
Fațada estică a castelului după incendiul din 1854. Ilustrație din Magyarország és a Nagyvilág, 1869, nr. 25. (© Muzeul Castelul Corvinilor)
Bibliografie:
Arányi, Lajos, Vajda-Hunyad vára. 1452. 1681. 1866. Szóban és Képben [Cetatea de la Hunedoara. 1452. 1681. 1866. În Cuvinte și Imagini], Pozsony, 1867.
Téglás, Gábor, „Hunyadvármegyei Kalauz”, în Dezső Radnóti (szerk.), Erdélyi kalauz, III, Kolozsvár, Magyar Polgár Könyvnyomdája, 1902.