Războaiele daco-romane, decodificate cu tehnologia LiDAR

Un studiu cu ajutorul tehnologiei moderne a oferit informații prețioase despre războaiele daco-romane de la începutul secolului al doilea, care au dus la cucerirea de către romani a celor mai bine apărate teritorii din Dacia. Tehnologia LiDAR (light detection and ranging) a fost folosită pentru scanarea şi cartografierea zonelor din vecinătatea Sarmizegetusei Regia, unde au fost descoperite rămăşiţele castrelor romane.

Oamenii de ştiinţă au încercat să afle ce rol au avut bazele militare romane descoperite în împrejurimile Sarmizegetusei Regia şi cum s-a putut apropia armata invadatoare de capitala dacilor, aflată în inima unui ținut în care relieful înconjurător juca un rol important în sistemul defensiv al Daciei.

Fiecare castru roman îşi avea rolul lui într-un sistem ofensiv plănuit pentru asedierea capitalei dacilor, concluzionau, în 2021, Ioana A. Oltean şi Joao Fonte, în lucrarea „Analize GIS şi modele de reţele spaţiale în zonele montane. Războiul antic: cucerirea romană a Daciei”.

„Dacă ipotezele teoretice folosite aici pentru estimarea mişcării solului, a vizibilităţii şi a implicaţiilor privind timpul de călătorie sunt valide, practic toate bazele militare romane confirmate sau suspectate în Munţii Orăştiei, în exteriorul Sarmizegetusei Regia, ar fi fost necesare fie ca parte a schemei de mobilitate sau pentru un război direct împotriva ţintelor strategice. Analiza noastră confirmă că locaţia de la Comărnicelu a avut potenţialul de a acţiona ca un nod de distribuţie şi coordonare a armatei în avansul de la sud-est către Sarmizegetusa Regia. În timp ce situri precum Muncelu sau Comărnicelu s-au bucurat, în general, de poziţii mai bune decât Cornu Pietrii sau Şesului, fiecare şi-a prezentat propriile avantaje, dând pondere interpretării lor asupra funcţionării ca parte a unui sistem strategic, mai degrabă decât în mod izolat. Cercetările noastre indică faptul că distribuţia bazelor armatei romane în peisaj a asigurat o comunicare convenabilă între trupele din zonă, la sol şi vizual”, arată autorii studiului.

În Munţii Orăştiei, au fost descoperite mai multe „castre de marş”, locuri unde armatele împăratului Traian şi-au aşezat taberele în timpul războaielor daco-romane. Pe crestele şi culmile din împrejurimile capitalei dacilor au fost identificate de-a lungul timpului cel puţin şase castre de marş romane: Vârful lui Pătru, Jigoru Mare, Comărnicel I, Comărnicel II, Comărnicel III şi Muncel. Alte tabere au fost indicate, mai recent, pe dealurile Prisaca, Şesului şi Cornu Pietrii, cu ajutorul tehnologiei LiDAR.

Sarmizegetusa Regia a fost cucerită de romani, potrivit istoricilor, la finalul celui de-al doilea război purtat de împăratul Traian în Dacia (105 – 106).

Cum erau apărate Porțile de Fier ale Transilvaniei

Locul celor mai crâncene bătălii dintre daci și romani a purtat numele Tapae, iar oamenii de știință l-au identificat cu trecătoarea Porțile de Fier ale Transilvaniei, aflată în Țara Hațegului,în apropiere de Ulpia Traiana Sarmizegetusa, la limita județelor Hunedoara și Caraș Severin.

Aici, în anul 87, armata romană condusă de generalul Cornelius Fuscus a fost prinsă într-o ambuscadă și măcelărită de oștile lui Decebal. Generalul roman a fost ucis, iar steagurile și mașinile de luptă ale legiunilor sale au fost capturate de daci și duse în munți.

În anul următor, romanii conduşi de generalul Tettius Iulianus au atacat din nou Dacia şi au fost victorioși la Tapae. Dacii au fost nevoiți să se retragă în munți, fără a mai fi urmăriți de către romani.

Ultima bătălie importantă dintre daci şi romani, purtată la Tapae, a avut loc în anul 101 şi s-a soldat cu înfrângerea dacilor. A fost una dintre cele mai sângeroase bătălii dintre cele două armate, cea romană fiind condusă de înuşi împăratul Traian.

Vestigii arheologice au fost scoase la iveală aici în primii ani ai secolului XX, în timpul lucrărilor la construcția căii ferate Hațeg - Caransebeș.

Alte cercetări, realizate în anii ‘70, au dus la identificarea unor valuri de pământ întinse pe mai mult de doi kilometri şi jumătate, care ar fi avut rolul de a închide principala cale de acces dinspre Dunăre, prin țara Haţegului, spre Sarmizegetusa Regia.

Recent, cercetările cu ajutorul tehnologiei LiDAR au arătat că lungimea fortificațiilor era mult mai mare decât cea stabilită de arheologi în deceniile trecute.

„Analiza noastră arată că sistemul de apărare era mult mai lung și bloca nu doar accesul prin vale, ci și către drumul de creastă, care era protejat astfel pe o lungime de cel puțin 2,8 kilometri. De aici, în prezent, lungimea cunoscută de fortificație are 4,8 kilometri, dar dimensiunea și traseul ei real rămân de stabilit în viitor”, arată studiul „Modelul digital de teren (DTM) derivat din LiDAR, disponibil gratuit, descoperă inima Regatului Dac” (2023, autori Aurora Pețan, Alexandru Hegyi).

Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro