Project Iceworm: Baza atomică ascunsă sub gheața din Groenlanda, în perioada Războiului Rece
În aprilie 2024, o echipă de oameni de știință și ingineri a survolat nordul Groenlandei cu un avion cu reacție pentru a testa capacitățile unui instrument radar. La aproximativ 240 de kilometri est de baza spațială Pituffik, Chad Greene, cercetător la Jet Propulsion Laboratory al NASA, a făcut o fotografie a întinderii albe de dedesubt. În același timp, radarul a detectat ceva surprinzător sub gheață: o bază abandonată din perioada Războiului Rece.
„Căutam patul gheții și, dintr-odată, apare Camp Century”, spune Alex Gardner, cercetător la Jet Propulsion Laboratory, care a contribuit la conducerea proiectului, într-un comunicat al NASA.
„La început nu știam ce este”, adaugă Gardner.
Supranumit „orașul de sub gheață”, Camp Century a fost o bază militară construită în interiorul calotei glaciare a Groenlandei de către Corpul de Ingineri al Armatei SUA în 1959. La acea vreme, se afla aproape de suprafață, acum, după decenii de acumulare a zăpezii și gheții, este îngropat la cel puțin 30 de metri adâncime. Pe atunci, Camp Century era prezentat drept un sit de cercetare polară, potrivit Popular Science.
Oamenii de știință de acolo au colectat într-adevăr primele carote de gheață din lume, care sunt încă folosite ca referință în cercetare și astăzi, însă facilitățile au găzduit și o inițiativă mult mai întunecată: o misiune ultrasecretă din Războiul Rece numită Project Iceworm, relatează Smithsonian Magazine.
Acest proiect secret avea ca scop amplasarea și lansarea unui sistem de rachete dintr-o rețea de tuneluri aflate sub gheață. Armele, un tip de rachetă nucleară cunoscut sub numele de „Iceman”, puteau fi lansate prin calota de gheață, potrivit space.com. Ținta lor potențială era Uniunea Sovietică.
Un număr al revistei Popular Science din februarie 1960 descria proiectul cititorilor astfel: „Prin construirea acestei comunități fantastice, la 800 de mile de Polul Nord, inginerii armatei, în cooperare cu guvernul danez (Groenlanda face parte din Regatul Danemarcei), au demonstrat că Arctica, tradițional ostilă, poate fi domesticită… Va fi o casă - confortabilă, primitoare și caldă - pentru 100 de oameni de știință, ingineri și soldați care urmează să se mute aici la sfârșitul acestui an”.
Totuși, armata SUA nu a dezvăluit imediat guvernului danez adevărata natură a Project Iceworm.
Construcția Camp Century într-o locație atât de izolată, unde temperaturile pot coborî până la minus 57 de grade Celsius, iar viteza vântului poate depăși 190 de kilometri pe oră, este cu siguranță impresionantă. De asemenea, instalația a fost una dintre primele care a utilizat energia unui reactor nuclear portabil, potrivit Newsweek. Reactorul a fost îndepărtat în 1967, când tabăra și Project Iceworm au fost abandonate din cauza imposibilității de a menține structura într-o calotă glaciară aflată în continuă mișcare.
Cu toate acestea, au fost lăsate în urmă tone de deșeuri periculoase, inclusiv 200.000 litri de motorină, 240.000 litri de galoane de ape uzate (inclusiv ape menajere), precum și cantități necunoscute de agent de răcire radioactiv cu nivel scăzut provenit de la reactor, conform estimărilor Institutului Cooperativ pentru Cercetări în Științele Mediului (CIRES) al Universității din Colorado Boulder.
Un studiu publicat în 2016 sugerează, de asemenea, că situl ar putea conține poluanți toxici precum bifenilii policlorurați. În prezent, oamenii de știință sunt îngrijorați că creșterea temperaturilor globale ar putea topi gheața care acoperă Camp Century și ar putea expune aceste deșeuri.
„Când am analizat simulările climatice, acestea sugerau că, în loc de ninsori perpetue, încă din jurul anului 2090 situl ar putea trece de la un bilanț net de acumulare a zăpezii la unul de topire netă”, a declarat la acea vreme William Colgan, specialist în climă și ghețari la Universitatea York și coautor al studiului din 2016.
„Odată ce situl trece de la acumulare netă la topire netă, este doar o chestiune de timp până când deșeurile vor ieși la suprafață; procesul devine ireversibil”, a adăugat Colgan.
Camp Century a mai fost detectat și în cadrul unor survoluri aeriene anterioare, însă acele radare au produs hărți bidimensionale, cu puține detalii, potrivit comunicatului. De data aceasta, însă, când a fost observat în aprilie 2024, UAVSAR-ul NASA (Radar cu Apertură Sintetică montat pe un vehicul aerian fără pilot), instalat pe partea inferioară a avionului, a oferit o hartă cu mult mai multă profunzime decât datele anterioare, iar rezultatele par să corespundă documentației istorice a sitului.
„În noile date, structuri individuale din orașul secret sunt vizibile într-un mod în care nu au mai fost văzute niciodată”, explică Greene în comunicat.
Oamenii de știință se așteaptă să folosească UAVSAR pentru a măsura grosimea calotelor glaciare din Antarctica și pentru a rafina estimările privind creșterea viitoare a nivelului mării. Utilitatea imaginii UAVSAR a Camp Century rămâne încă neclară, însă descoperirea neașteptată a fost, cu siguranță, o incursiune spectaculoasă în trecut.
Foto sus: Reactorul nuclear PM-2A de la Camp Century (© US Army / Wikimedia Commons)