Produsele metalurgice importate de România din Germania, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

S-a scris intens de către istoriografia de la București pe tema că aliatul puternic industrializat n-a acordat suficient sprijin statului din Carpați și chiar a încercat prin orice mijloace să umilească partea română în crudul stil nazist al superiorității rasiale.

Perioada comunistă a fost deosebit de fecundă în astfel de opere științifice, dar ideile au fost preluate și amplificate după 1989 de cei ce vor să schimbe trecutul cu orice preț. Datele statistice publicate de către istoricul Andreas Hillgruber au demontat astfel de minciuni ale celor dornici de afirmare cu orice preț și care uită că au drept misiune să spună adevărul.

S-a scris că Germania exploata prin orice mijloace resursele României și nu oferea cine știe ce la schimb. Armele erau puține, munițiile la fel și livrările de produse industriale nu satisfăceau necesitățile părții române. Informațiile din anuarele statistice ale Reichului vin să combată astfel de legende istoriografice, dar mulți sunt cei ce vor să iasă-n față fără să se documenteze măcar un pic.

Adevărul este că au fost făcute livrări uriașe în raport cu situația acelui stat ce era obligat să înfrunte forțele reunite a trei mari puteri. Numai în anul 1942 au sosit 58.000 t de țevi din oțel necesare în economie. Au fost puse în vapoare sau trenuri 36.000 t de bare de fier pentru prelucrare în fabricile românești. Produsele semifinite din fier au ajuns la 97.000 t.

Cum România avea o industrie metalurgică interesantă prin potențial, au fost livrate 137.000 t de cocs și 386.000 t de cărbune în același an. Suprastructura căilor ferate a fost ajutată cu 81.300 t de materiale, șinele fiind mereu prea puține pentru a face față traficului și distrugerilor naturale sau antropice.

Germania a trimis produse industriale către aliatul dunărean în ciuda faptului că propriile trupe resimțeau lipsa munițiilor și a echipamentului modern, multe divizii fiind obligate să se descurce cu vechiturile din depozite sau cu ceea ce se strângea de pe câmpul de luptă.

Niciodată Wehrmachtul n-a fost dotat corespunzător unui conflict modern și numai marile erori ale conducătorilor străini au asigurat succese uimitoare prin proporții. Dispunerea trupelor inamice în poziții prea avansate a fost cauza dezastrelor în fața unor blindate ce cu greu puteau să fie numite tancuri.

_{Foto sus: Fabrică germană în timpul de-al Doilea Război Mondial (© Jakob Faes / Wikimedia Commons)}