Procesele staliniste regizate de la Moscova au fost crezute tocmai pentru că erau regizate

Procesele de la Moscova, înțelegînd prin asta Procesele publice petrecute între anii 1936-1938, în cadrul Marii Terori, în care sub ochii jurnaliștilor străini, acuzații – lideri bolșevici de frunte – mărturiseau fără să clipească participarea la comploturi menite să distrugă Uniunea Sovietică, au stîrnit ulterior dezbateri despre cum de au fost crezute corecte de toți cei care le-au urmărit.

Un excepţional răspuns îl dă – cred eu – Arthur Koesler în „Zero şi infinitul”, variantă românească a romanului Darkness at Noon din 1940, tradus în franceză în 1945 sub titlul Le Zéro et l’Infini. Eu am citit varianta franceză înainte de 1989. După 1989 s-a tradus la noi sub titlul Întuneric la amiază, editura Albatros, 1991.

Procesele au fost crezute tocmai pentru că au fost înscenate.

Dacă ar fi fost adevărate, mai mult ca sigur ar fi ridicat numeroase semne de întrebare, ivite din contradicțiile care subminează orice fapt din realitate. De la un capăt la altul, procesele au fost piese proaste de teatru, mostre ale ceea ce urma să fie, în perioada jdanovistă, aşa-zisul realism socialist. Ce caracteristici aveau aceste procese?

1. Împărţirea maniheistă a lumii în răi absoluţi şi buni absoluţi.
2. Îngroşarea forţată a trăsăturilor negative ale răilor, cărora nu li se acorda nici o circumstanţă atenuantă, prezentaţi pur și simplu ca niște monştri. Caractere tipice în împrejurări tipice. Acuzaţii trebuiau să fie nu numai nişte adversari politici ai lui Stalin, ai Revoluției, dar și ca niște criminali ordinari. Ei trebuiau să întruchipeze pentru spectator, Răul.
3. Excluderea întîmplării, a slăbiciunilor de pe parcurs. De aici rescrierea biografiilor; a se vedea cazurile vechilor bolşevici devenind brusc călăi şi trădători. Procesele, ca şi operele reprezentative ale realismului socialist, răspundeau cetățeanului analfabet pe care se baza stalinismul, dispus să recepteze doar ceea ce era grosolan, primitiv. Pentru acest cetățean nuanța, subtilitatea, complexitatea lumii sînt simple bătăi de cap. Adevăr valabil pentru masele din orice orînduire, nu numai pentru masele din comunism.

_{Foto sus: Acuzaţii din Procesul Şahti, al doilea proces-spectacol de la Moscova (© Wikimedia Commons)}