Politicile duse de Nicolae Ceaușescu împotriva școlii

Există o părere adânc intrată în capul maselor de români și care susține că Nicolae Ceaușescu a adus fericirea pe meleagurile românești și că în timpul acestuia se făcea multă carte pentru că statul investea în domeniu. Nici nu se poate compara situația de dinainte de 1989 cu cea de acum.

Nu se poate nega faptul că statul comunist n-a alocat ceva fonduri de la buget, doar era unicul investitor din țară și era interesat să aibă oameni instruiți. În plus, materialele produse de industrie erau consumate undeva pentru a nu se ajunge la starea de faliment din cauză că nu circulau banii. Se știe din teoria psihologiei că masele au idei puține, ferme și greșite. Nu cumva și credințele românilor despre o epocă aurită sunt o dovadă că propaganda partidului adus pe tancurile sovietice a realizat o perfectă spălare de creier?

Aflarea adevărului nu se poate face decât prin studierea aprofundată a documentelor statului român și concluziile nu sunt plăcute pentru cei ce zic că știu adevărul despre trecut. Erau în anul 1980 29.900 de unități de învățământ de toate gradele, dar autoritățile de la București au considerat că sunt prea multe și se poate face o economie serioasă pentru plata datoriei externe. Această decizie politică putea să fie utilă în orice situație și să justifice gesturile înțelepților conducători. S-a ajuns în ultimul an de guvernare comunistă la 27.461 de unități școlare, adică a fost o scădere cu 2.439 de instituții de învățământ. Se producea o concentrare a elevilor în centre mari și astfel distanțele parcurse de cei din așezările rurale creșteau.

Economie se poate face în toate felurile și conducătorii Uniunii Sovietice recomandau reducerea cheltuielilor cu orice preț. Era normal ca o închidere de școală să fie urmată și de una de diminuare a numărului cadrelor didactice, profesorii fiind introduși la o categorie a persoanelor neproductive. S-a produs o scădere de la 263.724 persoane la 233.706 în anul prăbușirii sistemului ceaușist. Liceul era o treaptă de pregătire ce putea să formeze personal instruit pentru economie, administrație și armată, o etapă fundamentală în drumul spre facultate și perfecțiune intelectuală. Nu putea statul să nu ia decizii de raționalizare și aici. Efectivele de profesori au fost reduse de la 46.500 la 42.519 în 1989. Grav a fost că au fost sporite efectivele de liceeni, ceea ce provoca o oboseală intelectuală peste măsură a celor ce primeau în grijă mase de educabili.

Situația era dezastruoasă în învățământ și noii guvernanți au luat măsuri pentru îmbunătățirea sistemului național de educație. S-a ajuns în 1992 la 29.129 de unități de toate gradele și efectivul personalului didactic a fost mărit la 283.716 educatori, învățători, profesori și cadre universitare.

Datele statistice ale statului comunist mai indică un aspect grav: copiii nu prea mai ajungeau la școală încă de dinainte de 1989. Dacă erau 2.007 la 10.000 de locuitori în 1980, s-a ajuns la numai 1.963 în ultimul an de dictatură. Scăderea este mult mai vizibilă la nivelul studenților, persoane ce nu erau pe placul regimului pentru că erau mai revoltate și gândeau cam mult. Dacă erau 87 de studenți în 1980 la fiecare 10.000 de persoane, s-a ajuns la numai 71 în 1989. Statul democratic a permis sporirea numărului de locuri în universități și s-a ajuns la 103 studenți în 1992. Este interesant că tot Nicolae Ceaușescu rămâne lăudatul mulțimilor, aceasta fiind o dovadă a puterii celor morți asupra creierului celor vii. Marele psiholog Gustave Le Bon a scris cândva că oamenii sunt dominați de o logică mistică și pot crede orice fără să aducă argumente serioase. Acest misticism nu este specific numai persoanelor neinstruite și cei cu studii pot cădea în capcana unei obsesii iraționale.

Copilul de astăzi are posibilitatea să învețe orice și atmosfera este una plăcută, dar excesul de libertate a dus la o scădere a interesului pentru studiu și s-a dezvoltat interesul pentru plăcerile vieții, telefoanele mobile ducând la o transformare a creierului prin faptul că se dezvoltă emisfera dreaptă pentru jocuri și nu este antrenată prin exerciții logice emisfera stângă, cea a gândirii raționale. Societatea încurajează atitudinea de luptă contra școlii prin toate mijloacele și este normal ca să aNicolae Ceaușescupară multe eșecuri în procesul de educare superioară a copiilor.

Mulțimile de români vor repeta la infinit că era mai bine înainte pentru că nu trebuie să se gândească în spațiul carpatic.

_{Foto sus: © „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 6/1974}