Pionierii României, organizația „revoluționară” de masă a copiilor, sub conducerea PCR

Prima formă de organizare a elevilor a fost Cercetășia, care a luat ființă în Anglia. Întemeietorul ei a fost generalul-lord Robert Baden Powell. Fiind una dintre cele mai importante instituții de educație fizico-morală, a fost adoptată și introdusă de aproape toate țările civilizate din lume.

În vara anului 1907, Baden Powel organizează pe coasta de sud a Angliei (Brownsea) o tabără pentru 20 de tineri în care promova prin educație non-formală spiritul de aventură, lucrul în echipă și progresul personal, prin forțe proprii.

Acesta este momentul când ia naștere Cercetășia, o mișcare care, în scurt timp, a luat amploare în toate regiunile lumii.

Gheorghe Munteanu-Murgoci, un om de știință român, aflat în vizită în Anglia, ia contact cu cercetășia de aici. Întorcându-se la București, el va deveni principalul inițiator și conducător al primelor grupuri de cercetași români.

În anul 1912 apăreau primele grupuri de cercetași români, la Blaj, Brașov și București, pentru ca în 1914, datorită activității lor creative, să ia ființă Asociația Cercetașii României, recunoscută oficial.

În timpul Primului Război Mondial, cercetașii români au dat o mână de ajutor în spatele liniei frontului, fiind prezenți acolo unde era nevoie, înlocuind sanitari, curieri, telegrafiști. În memoria celor care au murit atunci, la Tecuci a fost ridicat un monument, singurul din lume dedicat cercetașilor.

În anul 1922 Asociația Cercetașilor României devine membru fondator al Organizației Mondiale a Mișcării Cercetășești.

La începutul anului 1936 se aprecia că mișcarea de cercetași din România cuprindea 50.000 de tineri și 2.000 de comandanți. Pe parcursul anului 1936 cele două asociații (cercetași și cercetașe) au fost comasate într-una singură – Cercetășia României.

Regele Carol al II-lea a susținut cercetășia, la fel ca predecesorii lui, dar tot el este cel care va înființa Straja Țării. Prin reorganizarea acesteia, din 24 ianuarie 1937 Străjeria devine singura organizație națională (având și caracter obligatoriu) pentru copii și tineret (7-18 ani) consfințind astfel sfârșitul cercetășiei.

Odată cu abdicarea regelui Carol al II-lea (4 septembrie 1940) a fost desființată și Străjeria, iar bunurile sale au fost preluate de către Garda de Fier, care a înlocuit educația oficială a tineretului cu educația proprie de esență fascistă.

Organizația „Pionierii României” a apărut în vara anului 1945

După cel de-al Doilea Război Mondial, România a intrat în sfera de influență a Uniunii Sovietice, care i-a impus și modul de îndoctrinare a populației, înceabdicarea regelui Carol al II-leapând de la cele mai fragede vârste.

În acest context, în vara anului 1945 ia naștere organizația „Pionierii României”, cuprinzând copii între 7-15 ani, iar pentru ei a fost creată revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, pionierii au fost încadrați în Uniunea Asociațiilor de Elevi din România.

La 30 aprilie 1949 a avut loc festivitatea de constituire a primelor detașamente de pionieri, respectiv 500 de copii au rostit angajamentul de pionier în incinta Teatrului Giulești (București), la vremea respectivă numindu-se Palatul Cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Inițial în rândurile ei puteau accede școlari cu vârste cuprinse între 9 și 14 ani, dar ulterior limita inferioară de vârstă a fost coborâtă la 7 ani. De asemenea, statutele mai prevedeau că pot deveni pionieri doar elevii care aveau rezultate bune la învățătură, respectau disciplina școlară și aveau un foarte bun comportament în societate. În practică însă, criteriile nu au fost atât de selective, în rândul organizației fiind primiți toți elevii, începând cu clasa a II-a, indiferent de situația școlară.

La momentul înființării sale, Organizația Pionierilor a fost subordonată Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitor, dar după 1966 a fost trecută în subordinea directă a Partidului Comunist Român.

Într-o primă fază, la nivelul activității și funcționării organizației a existat o puternică influență sovietică, legătura cu pionierii „I.V. Lenin” din URSS fiind instituționalizată inclusiv prin statutele și regulamentele de organizare și funcționare.

După anul 1966 s-a acționat pentru imprimarea unui caracter național mult mai pregnant asupra mișcării pionierești din România, constatându-se o distanțare față de modelul sovietic urmat până la momentul respectiv.

Această tendință este evidențiată atât prin îndepărtarea din statutul organizației a referirilor explicite la organizația similară a pionierilor din URSS și, simbolic, prin adăugarea tricolorului pe marginile egale ale cravatei de pionier, anterior aceasta fiind complet roșie.

În Statutul Organizației Pionierilor adoptat în anul 1967 era clar stipulat faptul că este o organizație „revoluționară” de masă a copiilor, sub conducerea PCR, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica PCR, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia: „Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului”.

În concluzie, marea diferență între organizațiile de cercetași și pionieri era că în cercetășie elevii și tinerii se înscriau benevol, din proprie inițiativă, în timp ce organizațiile de pionieri erau obligatorii și structuri de îndoctrinare ideologică a regimului totalitar comunist din România.

În cadrul expoziției online „De la cercetași la pionieri”, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău și-a propus să treacă în revistă și să analizeze modul de organizare și structurile în care au fost cuprinși elevii de-a lungul timpului, de la cercetași la pionieri, în special prin intermediul imaginilor de epocă: secvențe ale activității organizațiilor, personalități, obiecte, uniforme, insigne, reviste și manuale de propagandă. Vezi expoziția online „De la cercetași la pionieri” pe site-ul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău.

_{Foto sus: „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 126(89)/1950}