Obiceiuri care au dispărut de mult: Cum sărbătoreau țăranii români Paștele la începutul secolului XX

La începutul secolului XX, Paștele era un prilej de bucurie și de petreceri în mediul rural.

La 20 aprilie 1913, ziarul Dimineața descria distracțiile din mediul rural în perioada sărbătorilor pascale, obiceiuri care, chiar și la vremea respectivă, „au dispărut de mult” din mediul urban.

„Sărbătorile Paștilor sunt prilej de bucurie și de petreceri. La țară mai ales se petrece din toată inima și distracțiile sunt numeroase. Hanurile sunt pline și hora se întinde veselă pe bătătură, alături de scrânciobul care învârtește fetele și flăcăii. Sângele lui Christos, vinul e și el cinstit cum se cuvine. În jurul meselor se umple și se deșartă ulcelele, căci țăranul care știe să muncească cu voie bună, știe să petreacă din tot sufletul. Și cum românul nu-și poate închipui petrecere fără țigani, sunt și ei chemați să-și arate talentul și îndemânarea. Ţigănușii cu vioara, cu țambalul sau cu naiul îi zic vreo bătută care te furnică la tălpi și te face să joci vrând, nevrând, sau fac vreun cântec vechi care aduce aminte de demult, din vremea care fiind depărtată pare mai frumoasă. Și cântecul îți merge la inimă, te cutremură și te mișcă, când vinul generos a deschis inima și năvala amintirilor îți cotropește sufletul, înduioșându-te.... Atunci simți că ai nevoie de ceva vesel, care să-ți alunge melancolia și regretul. Și tot țiganii au și această grije. Ursarii apar cu urșii lor dăscăliți cu îndemînare și cu poznele lor aduc hazul și veselia între toți. Ursul știe să joace cum i se cântă, să se dea peste cap, să salute și să facă pozne. Și asta e de ajuns ca să înveselească o inimă căreia veselia îi e necesară.

La orașe aceste obiceiuri au dispărut de mult. Aici locul tradiționalului scrânciob, al ursului și al celorlalte petreceri naive și sănătoase a fost luat de cinematografe, și hanurile au fost înlocuite prin berării. Petrecerile tradiționale nu-i mai satisfac pe orășeni, care petrec de altfel mai des și au mult mai multe distracții ca cei de la țară. La țară însă sărbătorile sunt un prilej de veselie adevărată și scrânciobul, ursarul, lăutarii și toate aceste petreceri naive sunt așteptate cu multă nerăbdare. Luni de zile lucrează fetele ca să-și prepare iile, înflorite și strălucitoare, pentru aceste sărbători, în care copilele se întrec în podoabe cu natura înflorită. Nu-i nimic mai frumos, ca o horă la Paști, fiindcă niciodată costumele nu sunt mai frumoase și mai variate”, scria ziarul Dimineața, conform Institutului de Studii Sud-Est Europene.

_{Sursă foto: Dimineața, 8 aprilie 1934}