Prinţul Harry al Marii Britanii şi fosta actriţă americană Meghan Markle s-au căsătorit la Windsor. Prinţii George şi Charlotte au făcut parte din alaiul miresei, condusă la altar de prinţul Charles. Este interesant de făcut o analogie cu ce s-a întâmplat în istoria Casei Regale Britanice în privința acestor nunți „concurente” cu cea a moștenitorilor tronului britanic.

Vom începe cu Regele George al VI-lea (fost duce de York) şi care, conform succesiunii regale avea cam acelaşi şanse să ajungă în rege, cam câte are azi, Harry. Este chiar regele despre care  a fost ecranizată în celebra peliculă Discursul Regelui, film premiat cu Oscarul. Nunta lui George VI (pe când era Duce de York) cu Elizabeth Bowes-Lyon a fost una cu fast, dar mult mai discretă decât a unui viitor moștenitor al tronului. Aventurile fratelui său Eduard VII a făcut ca în cele din urmă ducele de York să își asume cea mai înaltă poziție în stat chiar dacă avea probleme mari când ținea discursuri. A fost un exemplu de tenacitate în momente grele ale monarhiei britanice în vremea celui de-al Doilea Război Mondial. Căsătoria a avut loc pe 26 Aprilie 1923.

Nunta Prinţesei Margareta, sora reginei Elisabeta a II-a

Nunta regală a Elisabetei a II-a a fost un eveniment extraordinar, dar la câțiva ani după venea rândul prinţesei Margaret, soră mai mica a Reginei. După aventuri cu un bărbat căsătorit/ divorțat în cele din urmă Margaret a decis să devină mireasă într-un stil mare. Margaret a dorit inițial să se căsătorească cu Peter Townsend, un bărbat cu 16 ani mai în vârstă. După moartea regelui, George al VI, acesta a cerut-o în căsătorie pe Prințesă. Ea a acceptat și a informat-o pe Regină de dorința sa de a se mărita cu Townsend, însă Biserica Angliei nu accepta recăsătorirea celor divorțați. Mai mult chiar premierul  Winston Churchill a informat-o pe Regină că premierii Commonwealth-ului erau toți împotriva căsătoriei, și că Parlamentul ar accepta-o doar dacă Prințesa renunță la drepturile sale de succesiune. În ciuda faptului că opinia publică sprijinea alegerea prințesei, în cele din urmă ea a renunțat la idee, influențată fiind și de cler, care i-a spus că dacă se va mărita cu o persoană divorțată nu va mai putea primi împărtășania.

În cele din urmă relația dintre cei doi s-a răcit, iar prințesa a decis să se căsătorească cu un fotograf celebru. Totuși relația dintre surori nu mai era atât de bună. Din acest motiv Margaret a decis ca nunta sa să nu fie una discretă, ci de o anvergură aparte. Nunta sa a fost una dintre cele mai mediatizete evenimente, ale momentului. Margaret s-a măritat, din dragoste, cu fotograful Antony Armstrong-Jones, în 6 mai 1960 şi a avut parte de toate ceremoniile care se cuvin unei prinţese. Nunta lor a fost prima nuntă regală transmisă la televizor, atrăgând peste 300 de milioane de telespectatori. 

Margaret a avut doi copii, Linley şi Sarah, iar cuplul s-a despărţit oficial în 1976, divorţând un an mai târziu. Divorţul prinţesei a fost primul divorţ regal, după cel al Regelui Henri al VIII, din secolul al XIV-lea.

Copii actualei Regine a Marii Britanii si nunțile lor

Pe lângă nunta lui Charles cu Diana, eveniment mondial, toate celelalte nunți petrecute în Casa Regală au fost de mult mai mică amploare. Regina Elisabeta și soțul acesteia Philip mai au, în afara lui Charles, o fiică și doi fii. Printesa Anne a Marii Britanii, singura fiica a Reginei Elisabeta a II-a s-a căsătorit cu locotenentul Mark Phillips, pe 14 noiembrie 1973, la Catedrala Westminster din Londra. Nunta a fost una fastuoasă și mediatizată, mai ales că era prima, când Regina devenea soacră. Cei doi au doi copii, Peter Phillips (primul nepot al Reginei Elisabeta a II-a) şi Zara Phillips. 

Cuplul s-a destrămat în 1989, iar în 1992 au divorţat, Prinţesa Anne recăsătorindu-se în acelaşi an, pe pe 12 decembrie 1992 cu Timothy Laurence, care în momentul căsătoriei era comandant în Marina Regală, astăzi este viceamiral.

Prinţul Andrew, al doilea fiu al Reginei, s-a căsătorit în 23 iulie 1986 cu Sarah Ferguson, supranumită Fergie. Nici această nuntă nu a concurat cu cea a lui Charles. Ei au doi copii, Beatrice şi Eugenie. Cuplul a divorţat, în mai 1996, spre disperarea Reginei, care a avut de înfruntat, la doar câteva luni distanţă, divorţurile oficializate a doi dintre fii săi, dupa ce şi printesa Anne, fiica Reginei, divorţase în 1992.

Ultimul fiu al reginei a avut parte de o căsătorie discretă. Iubit de presă pentru eleganţa sa, mai ales în contextul relaţiei tensionate dintre Charles si Diana, pe care presa a savurat-o, prinţul Edward, fiul cel mic al Reginei s-a căsătorit cu Sophie Rhys-Jones. Ceromonia a fost celebrată în 19 iunie 1999 si a adus un aer proaspăt familiei regale, mult încercată după seria de divorţuri şi scandaluri şi, mai ales, de moartea prinţesei Diana.

Printul Harry si nunta sa

Prinţul Harry şi Meghan Markle vor primi titlul nobiliar de Duce şi Ducesă de Sussex după ce se vor căsători. Spre deosebire de nunta lui William cu Kate, această ceremonie nu se află sub atentul ochi al biroului administrativ de la Buckingham Palace. Cei doi au fost lăsați să facă singuri mare parte dintre alegerile legate de nuntă. Totuşi, ei sunt consiliaţi de secretarul privat al prinţului, Edward Lane Fox. Ca valoare nunta se ridică abia la jumătate din costurile nunții fratelui său. Totuși nuanțe exotice din California vor apărea în tortul servit azi, iar invitațiile politice au fost în mare parte excluse, cei doi dorind ca alături de ei să fie mai degrabă prieteni și apropiați decât personalități.

 Pentru a acomoda totuși rigorile Casei Regale s-a decis să aibă loc două recepții. Două recepţii vor fi organizate în cinstea nunţii. Prima, formală, la care vor participa cei 600 de invitaţi, va avea loc după-amiază, în sala lungă de 55 de metri de la St. George, şi fi găzduită de regina Elizabeth II. 

Cea de-a doua recepţie, la care vor participa cei 200 de prieteni apropiaţi şi membrii celor două familii, va avea loc seara, la Frogmore House, şi va fi găzduită de Prinţul de Wales. 

Cert este că nunta nu este una care să o concureze pe cea a moștenitorului tronului, William, dar nu e nici foarte discretă. Se caută cumva acomodarea unor lucruri noi, profesia tinerei mirese, locul de unde vine, cu rigorile uneia dintre cele mai cunoscute monarhii din lume.