Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino

Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), supranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).

A construit trei palate: „Palatul cu lei“ din București, de pe Calea Victoriei (actualul Muzeu Naţional „George Enescu“), Zamora (actualul Castel Cantacuzino din Bușteni) și Palatul Cantacuzino de la Florești, supranumit „Micul Trianon“, aflat acum în paragină.

Din a doua căsătorie, cu Ecaterina Băleanu, a avut opt copii: șase băieţi și două fete (doi dintre băieţi au murit la 4 și 5 ani, de difterie). Cea mai mare dintre fete, Irina, s-a căsătorit prima oară cu Rodolphe (Radu) Kretzulescu și i-a dat naștere Ecaterinei (viitoarea prințesă Ecaterina Caradja).

Există numeroase legende despre rivalitatea prietenoasă dintre Grigore Cantacuzino și Regele Carol I. Bunăoară, când construia Palatul Zamora, Nababul l-a întrebat pe rege dacă poate înveli acoperișul și pava curtea cu monede de aur. Acesta i-ar fi răspuns. „Da, dar doar dacă le pui pe cant“.

O altă istorisire apare în autobiografia Ecaterinei Caradja: bunicul Cantacuzino îi menţionase la un moment dat lui Carol că și-a verificat proprietăţile și că deţine 20 de munţi. Cum regele avea doar 18, a mai cumpărat încă 3. Jocul a continuat de-a lungul anilor, iar Cantacuzino avea de gând să-i spună că a ajuns la numărul 25. Însă n-a apu- cat, căci a murit de pneumonie în martie 1913.

Fragmentul face parte din articolul „Caradja și Cantacuzino. Istoria numelor care nu se pierd și a patrimoniului care nu e avere”, publicat în numărul 248 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 septembrie - 14 octombrie, și în format digital pe platforma paydemic.