Minoritatea germană în Dobrogea

România, deşi este un stat cu o populaţie ce se declară 90% populaţie română, are o lungă istorie de coabitare multiculturală şi multietnică. Aceste comunităţi multietnice au adus un venit considerabil României. După revoluţia română din decembrie 1989, Formul Democrat al Germanilor din România a venit ca reprezentat al intereselor şi ca o organizaţie pentru germanii români.

Acest Forum este prezent în toată ţara, fiind ajutat şi de Biserica Evanghelică şi Biserica Romano-Catolică pentru susţinerea germanilor în comunităţile de care aparţin. Noua Constituţie, după căderea regimului comunist, conferă minorităţilor dreptul de a-şi păstra etnia, limba şi confesiunea religioasă. Această minoritate are şi un subsecretar de stat ce răspunde pentru neîncălcarea drepturilor germanilor în ţara noastră[1]. Etnicilor germani care au rămas în ţara noastră le revine incontestabil obligaţia involuntară de a păstra legătura dintre România şi Germania.

Dintre toate etniile care convietuiesc în Dobrogea alături de români, germanii au un loc special aici. Ei au dat dovadă de spirit de muncă, percepere, cinste, toleranţa ce le convenin dobrogenilor. Nu există un număr foarte clar al germanilor ce trăiesc în Dogrobea, cam 3000, dar este un număr semnificativ. Cel mai populat oraş fiind Constanţa, urmat de Mangalia şi Teterghiol. Ieşirea la Marea Neagră le-a permis etnicilor germani să îşi deschidă propriile afaceri, ajutând la dezvoltarea propriilor oraşe în care convieţuiesc alături de români. Legăturile dintre minorităţile germane ce trăiesc în Dobrogea ar trebui să fie mai strânse, să comunice între aceştia, aducând astfel o tradiţie mai clară ce să rămână urmaşilor germani şi de ce nu, chiar românilor. Oraşul Constanţa reprezintă locul unde minorităţile germane îşi pot crea familii şi îşi pot educa copii, nefiind obligaţi să îşi trimită tinerii în alt oraş pentru a studia. Cei care trăiesc în sate, s-au dezvoltat prin agricultură.

Dobrogea le oferă germanilor un loc unde pot trăi în pace fără a fi nevoiţi să suporte zilnic răutăţile oamenilor. Integrarea europeană a României, le-a adus rolul germanilor din Dobrogea de a continua şi mai mult legăturile cu statul natal şi de a aduce oameni de valoare germani în România.

Mozaicul etnico-religios regăsit cu precădere în Dobrogea, conferă acesteia un statut aparte de întrepătrundere a Orientului cu Occidentul şi totodată un climat propice pentru asigurarea continuităţii multor etnii în condiţii satisfăcătoare[2].

Apropierea geografică de spaţiul estic şi pătrunderea germanilor în spaţiile estice şi slave s-a făcut la apelul Ecaterinei a II-a a Rusiei care invita germanii să lucreze pământul în Rusia. Cu timpul, germanii ce au imigrat spre zonele amintite s-au aventurat într-o pribegie care avea să îi ţină departe de locurile natale şi să îi apropie de ţinuturile româneşti. Beneficiind la început de scutirea de impozite şi de alte privilegii, traiul pe aceste meleaguri, ale celor ce sunt cunoscuţi sub numele de „schwaben” sau „şvabi”, a atras un număr semnificativ de colonizatori. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea germanii din Basarabia au suferit atingeri în ceea ce priveşte statutul privilegiat de care beneficiaseră până la acel moment, fiind supuşi chiar unui proces de rusificare care a condus în cele din urmă la o nouă emigrare de această dată în Dobrogea[3]

Colonizarea ţinutului aflat sub stăpânire otomană la acea data a suscitat interesul acestora din urmă, urmând să producă avantaje de ambele părţi. Important de precizat este că aceştia se opreau din traseul lor, care străbătea Polonia şi ţinuturile româneşti, pentru a ajunge în sudul Rusiei, devenind singurul grup etnic care nu s-a stabilit aici direct din Germania. Doritori să îşi întemeieze un sat în care să desfăşoare activităţi specifice, aceştia s-au impus printr-un spirit de ordine şi disciplină care avea să rămână impregnat în organizarea de la acel moment, dar şi să supravieţuiască timpului[4].

Toleranţa, sub toate aspectele ei, a fost ceea ce a caracterizat relaţiile germanilor cu celelalte grupuri etnice din Dobrogea, chiar şi după ce ţinutul dobrogean a trecut sub conducere românească. Totuşi, o relativă depopulare s-a manifestat la acel moment, din considerente lesne de înţeles din moment ce sub legile otomane, germanii aveau un regim avantajos[5].

NOTE

[1]http://www.bukarest.diplo.de/Vertretung/bukarest/ro/06/seite__minderheiten.html

[2]1 Enache Tuşa, Imaginar politic şi identităţi colective în Dobrogea, Bucureşti, Editura Institutului de Ştiinţa Politice şi Relaţii Internaţionale, 2011, p. 69

[3]Ibidem, pag.77.

[4]Ibidem.pag. 79.

[5]Ibidem, pag. 80