Martor ocular la sfârșitul unei dinastii: execuția Romanovilor

În vara anului 1918, se încheia o epocă:în subsolul unei case dintr-un oraș rusesc, se sfârșea o dinastie care a dăinuit mai bine de trei secole. În doar câteva minute, toți membrii familiei imperiale ruse au fost uciși de gloanțele bolșevicilor;odată cu ei a pierit nu numai o tradiție, ci și Rusia veche, o Rusie care, în pofida neajunsurilor sale, era totuși încă o țară civilizată. 

Situația din ce în ce mai dificilă de pe front, combinată cu mulți ani de injustiție și nemulțumiri populare, a dus la abdicarea forțată a Țarului rus Nicolae II. Se întâmpla în martie 1917:obligat să renunțe la tron, Țarul a fost înlocuit de un guvern provizoriu care era decis să continue războiul.

Pierderile continue pe front și frica unui avans german către Moscova a erodat însă și ultima fărâmă de sprijin popular pentru război, subminând astfel autoritatea guvernului provizoriu. În acest context, germanii au făcut tot posibilul pentru a-i sprijini pe revoluționarii ruși ce urmăreau preluarea puterii:astfel, nemții vor facilita transportul lui Lenin din Elveția către Rusia – în faimosul tren blindat – în speranța că acesta va reuși să dea jos guvernul și, odată ajuns la putere, să încheie armistițiul. Germanii au câștigat pariul:în noaptea de 6-7 noiembrie bolșevicii preiau puterea la Sankt Petersburg, iar în Rusia izbucnește războiul civil între revoluționarii lui Lenin (Roșii) și anti-bolșevici (Albii). Câteva luni mai târziu, în martie 1918, regimul comunist semnează tratatul de pace de la Brest-Litovsk, scoțând Rusia din război cu prețul unor pierderi semnificative.

Pe acest fundal de haos politic, Țarul și familia sa trăiau ca prizonieri politici în apropiere de fosta capitală imperială. Au fost apoi mutați mai departe de front, către Munții Ural, ajungând – în primăvara anului 1918 – în orașul Ekaterinburg. Cei șapte membri ai familiei și cei câțiva servitori care îi însoțeau au fost astfel închiși în Casa Ipatiev, unde erau păziți cu strictețe de agenții regimului bolșevic.

Maria, Olga, Anastasia și Tatiana în primăvara lui 1917, când familia imperială era ținută în captivitate la Țarskoe Selo 

Spre mijlocul lunii iulie, bolșevicii au detectat o amenințare:un contingent ceh al armatei Albe se apropia de Ekaterinburg și exista riscul ca acesta să urmărească eliberarea familiei imperiale. Astfel, în mod paradoxal, apropierea posibililor salvatori a fost elementul care a pecetluit soarta Romanovilor.

La primele ore ale zilei de 17 iulie, Țarul, soția, copiii și servitorii săi au fost duși în pivnița Casei Ipatiev și executați.

„Trebuie să-i împușcăm pe toți în noaptea asta.”

Pavel Medvedev, unul dintre soldații însărcinați cu paza familiei imperiale, descrie ce s-a întâmplat:

„În seara de 16 iulie, între orele 19-20, când tura mea tocmai începuse, comandantul Iurovski [șeful brigăzii de execuție] mi-a ordonat să iau toate revolverele Nagant de la gardieni și să i le aduc. Am luat 12 revolvere de la santinele, precum și de la alți gardieni, și le-am dus în biroul comandantului.

Iurovski mi-a spus «Trebuie să-i împușcăm pe toți în noaptea asta;așa că anunță-i pe gardieni să nu se alarmeze dacă aud focuri de armă.» Am înțeles, astfel, că Iurovski își pusese în minte să-i împuște pe toți membrii familiei Țarului, precum și pe doctorul și servitorii care locuiau cu ei, dar nu l-am întrebat unde sau de către cine fusese luată această decizie... La circa 10 seara, conform cu ordinul lui Iurosvski, i-am informat pe gardieni să nu se alarmeze dacă aud focuri de armă.

Aproape de miezul nopții, Iurovski s-a dus să-i trezească pe membrii familiei Țarului. Nu știu dacă le-a spus motivul pentru care fuseseră treziți sau unde urmau să fie duși, dar pot să afirm că Iurovski a fost cel care a intrat în camera ocupată de familia Țarului. În aproximativ o oră, întreaga familie, doctorul, servitoarea, bucătarul și valetul se treziseră, spălaseră și îmbrăcaseră.

Citește și Moartea ultimului țar:execuția Romanovilor

Chiar înainte ca Iurovski să meargă să-i trezească, doi membri ai Comisiei Extraordinare [a Sovietului Ekaterinburg] au sosit la Casa Ipatiev. La scurtă vreme după ora 1 a.m., Țarul, Țarina, cele patru fiice, servitoarea, doctorul, bucătarul și valetul și-au părăsit camerele. Țarul îl ținea pe prințul moștenitor în brațe. Împărăteasa, fiicele sale și ceilalți l-au urmat. Iurovski, adjunctul său și cei doi membri ai Comisiei Extraordinare i-au acompaniat. Și eu am fost prezent.

Cât am fost eu prezent, niciunul din membrii familiei Țarului nu a pus nicio întrebare. Nu au plâns. Coborând scările către primul etaj, am ieșit în curte și de acolo, prin a doua ușă, am ajuns la parterul casei. Când am ajuns la cameră (care se învecina cu magazia printr-o ușă zăvorâtă), Iukovski a dat ordin să fie aduse niște scaune. Asistentul lui a adus trei scane. Unul a fost dat Împăratului, al doilea Împărătesei, iar al treilea moștenitorului.

Împărăteasa a stat lângă zidul de lângă fereastră, aproape de pilonul negru al boltei tavanului. În spatele ei stăteau trei dintre fetele sale (le știam chipurile foarte bine, căci le văzusem în fiecare zi când se plimbau în grădină, dar nu le știam numele). Moștenitorul și Împăratul stăteau unul lângă altul aproape de centrul camerei. Doctorul Botkin stătea în spatele moștenitorului. Servitoarea, o femeie foarte înaltă, se afla la stânga ușii ce dădea în magazie;lânga ea era una din fiicele Țarului (a patra). Doi servitori stăteau lângă zid, în stânga intrării în cameră.

Servitoarea ținea în brațe o pernă. Și fiicele țarului își aduseseră perne mici. O pernă a fost așezată pe scaunul Împărătesei;o alta pe scaunul moștenitorului. Se părea că toți își ghiciseră soarta, dar niciunul dintre ei nu a scos un sunet. În acel moment, 11 bărbați au intrat în cameră:Iurovski, adjunctul său, doi membri ai Comisiei Extraordinare și șapte ofițeri Cheka.

Iurovski mi-a ordonat să ies, spunând «Mergi pe stadă, vezi dacă e cineva acolo, și așteaptă să vezi dacă s-au auzit împușcăturile. Am ieșit în curte, care era înconjurată de un gard, dar până să ajung în stradă am auzit focurile de armă. M-am întors în casă imediat (trecuseră doar 2-3 minute) și, intrând în camera în care avusese loc execuția, am văzut că toți membrii familiei Țarului zăceau pe podea cu multe răni. Sângele curgea în șiroaie. [...] Când am intrat, moștenitorul era încă viață și gemea încet. Iurovski s-a dus înspre el și a mai tras două sau trei focuri. Apoi prințul nu s-a mai mișcat.”

Casa Ipatiev

"The Execution of Tsar Nicholas II, 1918, " EyeWitness to History, www.eyewitnesstohistory.com (2005).