La ce să ne așteptăm în al doilea an de război, în „Historia” de februarie

La un an de război, rezistenţa Ucrainei și ajutorul Occidentului au evitat înfrângerea, dar nu au asigurat victoria. Arhitectura de securitate a Europei de după Războiul Rece s-a schimbat, dar nimic nu este încă definitivat. Dosarul de februarie analizează bătăliile ideologice, înfrângerile Rusiei și rolul Europei în acest conflict. De mâine, 15 februarie, „Historia” este la toate punctele de distribuție a presei. În varianta digitală, o puteți cumpăra deja de pe platforma paydemic.

În pofida unor voci sceptice la începutul războiului – ministrul de finanţe al Germaniei, care refuza cererea de ajutor a ambasadorului Ucrainei la Berlin motivând că Rusia avea oricum să câștige în doar câteva ore, Ucraina continuă să lupte, compensând discrepanţa foarte mare a mărimii armatelor cu folosirea extrem de eficace a ajutorului militar și informaţional pe care îl primește de la Occident.

A devenit clar că, prin metode militare, Kremlinul poate câștiga doar printr-o escaladare colosală a situaţiei. Multe grupuri de experţi consideră că o astfel de escaladare este în plan pentru primăvara lui 2023. Cum Ucraina se pregătește pentru a continua să opună rezistenţă, războiul poate lua o turnură chiar mai sângeroasă decât până acum.

„În acest moment, lucrul cel mai dificil de prezis este cât de mult vor mai putea cele două părţi să reziste din punctul de vedere al mobilizării forţelor armate, muniţiei și moralului. Suntem într-un joc de sumă nulă, în care ambele tabere vor încerca să amplifice costul războiului una pentru cealaltă și să spere că inamicul este mai aproape de limită decât ei”, scrie Dorin Gal. 

Comandantul Aviaţiei Române pe frontul Stalingradului 

De la războiul din Ucraina facem un salt (din carlinga avionului) către Al Doilea Război Mondial, când generalul aviator Ermil Gheorghiu a avut în subordine toate unităţile de aviaţie române (vânătoare, recunoaștere, bombardament, informaţie, aero-transport, sanitară) care luptau pe frontul de la Stalingrad.

Pentru curajul și activitatea deosebită desfășurată în serviciul Aripilor românești, a fost decorat cu numeroase ordine. Însă regimul comunist nu l-a iertat: generalul a fost deţinut politic, fiind închis mulţi ani. S-a stins din viaţă la București, în ziua de 14 ianuarie 1977. Portretul său este scris de Prof. Univ. Dr. Valeriu Avram.

„Iubit de Vodă, urât de români“: Ernest Urdăreanu 

Cine a urcat, în doar șase ani, de la funcţia de ofiţer de ordonanţă până la cea mai înaltă poziţie de la Curtea Regală, la rang egal cu cea a unui ministru? Ernest Urdăreanu! În martie 1938, primea funcţia de „ministru (șef superior) al Casei Regale“.

La sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, el avea, pe lângă poziţia de la Curte, funcţii în consiliile de administraţie ale unor societăţi comerciale, într-o practică comună de care beneficiau funcţionarii și demnitarii statului (inclusiv miniștrii), înainte de a se adopta cu stricteţe noţiunea de incompatibilitate. Obișnuit al partidelor de poker ale camarilei, Ernest primea, ca și regele, diverse cadouri, unele foarte substanţiale: Malaxa, de exemplu, i-a pus la dispoziţie o casă în București.

Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut poziţiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoţi într-un exil care s-a dovedit definitiv. Descoperiți viața acestui personaj controversat (în memorialistica vremii și în istoriografia de după 1940 e supranumit „Murdăreanu“) în articolul scris de Tudor Vișan-Miu.

Călătorie în Paradis

După porția de istorie „grea”, Florentina Țone vă invită la un platou cu brânzeturi, salamuri, struguri, smochine, măsline mici, niçoise, alături de un pahar de vin rosé.

Unde anume? În paradisul din sudul Franței, mai exact la Nisa – orașul cochet cu străduțe înguste, palmieri (introduși în peisajul urbei la început de secol XIX, aduși din Insulele Canare), turiști relaxați și frumoase muzee tematice.

Sigur o să vă uimească acest detaliu: „Nisa a intrat în vara lui 2021 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO nu ca destinaţie estivală, precum v-aţi aștepta, ci graţie moștenirii sale de staţiune cosmopolită de iarnă, de la mijloc de secol XVIII la mijloc de secol XX. Căci așa a fost gândită și creată Nisa modernă, ca destinaţie de vacanţă, în timpul iernii, a protipendadei europene – și așa a ajuns moștenirea ei, cu vile, palate, immeubles d’agrément, hoteluri și case de oaspeţi, plaje, promenade, palmieri până la noi. Un stop-cadru convingător în această istorie bogată: începând cu 1895, Regina Victoria a Marii Britanii a petrecut cinci ierni consecutive la Nisa, consacrând o modă – vacanţa de iarnă pe Riviera Franceză.”

Istoria gustului rafinat: stelele Michelin

Dacă încă nu v-am stârnit apetitul (și pe cel culinar, și pe cel de lectură), mai dați-ne o șansă, căci Alexandru Zaharia vă prezintă lumea rarefiată și extrem de gustoasă a restaurantelor cu stele Michelin.

Există cinci criterii pentru acordarea stelelor Michelin: calitatea produselor, măiestria felului în care îmbină aromele și tehnicile gătitului, personalitatea bucătarului (reprezentată în farfurie), raportul calitate-preţ și consecvenţa experienţei culinare. 

Restaurantele foarte bune primesc o stea, lucru pentru care inspectorii bagă mâna în foc că e musai să le treci pragul măcar o dată. Două stele marchează faptul că în locul respectiv „se gătește excelent“ (și ești sfătuit să revii pentru noi experienţe culinare), în timp ce punctajul maxim de trei stele este acordat doar acelor restaurante cu „bucătărie excepţională“, garantând chiar și celor mai pretenţioși clienţi „o adevărată călătorie culinară“. 

Iată o descriere a unui fel de mâncare cu stele Michelin: dulceaţă din cartofi noi, compot de praz, pomme purée (fratele mai fiţos al piureului de cartofi, saturat cu unt), sos de unt cu cartofi, „caviar de ciuperci și trufe“. 

***

Lectură plăcută, cu poftă și cu spor! Nu uitați de recomandările noastre pentru cărți, filme, expoziții și de faptul că suntem mereu la un click distanță. De atât e nevoie ca să citiți „Historia” în format digital, pe  platforma paydemic.