Kurt Volker: NATO trebuie să reînvețe lecțiile stabilizării Balcanilor

📁 Istorie recentă
Autor: Octavian Manea

În marginea summitului dedicat “bunei guvernări” organizat săptămâna trecuta de Strategikon, am stat de vorbă cu Ambasadorul Kurt Volker, director executiv al Institutului McCain de la Universitatea de Stat din Arizona. Un diplomat experimentat, apropiat al senatorului John McCain, el a fost reprezentantul SUA la NATO între 2008-2009 și adjunct al Asistentului Secretarului de Stat pentru Afaceri Europene și Euroasiatice în administrația George W. Bush. Astăzi presa americană îl prezintă ca fiind una dintre posibilele nominalizări pentru postul deținut în trecut de Victoria Nuland sau Philip Gordon în Departamentul de Stat și în atribuțiile căruia vor intra relațiile euroatlantice. 

În ultimii trei ani după Crimeea s-a vorbit mult despre reasigurare și descurajare la nivelul alianței. În ce direcție ar trebui să meargă adaptarea NATO după summitul de la Varșovia?  

Ceea ce NATO a făcut bine este atunci când ne referim la dimensiunea sa tradițională: apărarea teritorială și apărarea colectivă. Din această perspectivă NATO este într-o stare bună. Zona în care NATO nu a performat atât de bine este pe dimensiunea de proiectare a stabilității, a gestiunii de crize și consolidarea securității într-o regiune mai extinsă. NATO a făcut asta în trecut, dar în ultimii ani această dimensiune s-a atrofiat. Si nu cred că trebuie să uităm că NATO funcționează într-un ecosistem cu multiple amenințări de securitate. Trebuie neapărat să ne gândim la ISIS în Siria, la ce se întâmpla acolo, cum putem să găsim o soluție stabilă și cum poate NATO să contribuie. În al doilea rând nu trebuie să uităm de Libia. Libia este un stat eșuat astăzi și asta în mare măsura datorită Alianței. Trebuie să recunoaștem faptul că NATO a eliminat guvernul fără să pregătească o operațiune care să creeze stabilitate și acum vedem consecințele. NATO trebuie sa învețe lecțiile din Balcani pe care le-a aplicat în anii ‘90 și pe cele din Afganistan. Nu în ultimul rând, state precum România au beneficiat de extinderea Alianței, dar o serie de state continuă să rămână în afara procesului. Si nu trebuie să încurajăm două niveluri de securitate în Europa, între cei care au reușit să devină state membre NATO și cele care au fost lăsate în urmă. Trebuie să vorbim despre Georgia, Bosnia, Serbia, Ucraina, Moldova. Toate sunt state care au dreptul la integritate și suveranitate teritorială. 

Pledați pentru un rol al NATO în zona extinsă a Orientului Mijlociu și a Africii de Nord (MENA). Mai are alianța voința politică să revină la misiunea de stabilizare pe care am văzut-o în anii ’90 în Balcani și după atacurile de la 11 septembrie în Afganistan? Societățile occidentale își doresc mai degrabă să privească spre interior. 

Un lucru pe care decidenții trebuie să îl facă este să prezinte opiniei publice alternativa. Sigur orice eventuală implicare în Siria, incercarea de a o stabiliza și de a o guverna este foarte costisitoare și riscantă. Nu suntem întotdeauna cei mai buni la acest capitol și trebuie să avem răbdare. Însă alternativa la toate acestea este ceea ce vedem astăzi. 11 milioane de persoane strămutate, alte câteva milioane de refugiați în Turcia și în Europa, violențe fără limite în Siria, utilizarea de arme de distrugere în masă, distrugerea Irakului. Este o catastrofă. Sigur orice implicare în stabilizarea Siriei este dificilă, dar alternativa este o catastrofă imensă. 

Ordinea liberală internațională este contestată din afară, dar tot mai mult și din interior. Oare suntem în pericol să pierdem competiția pentru “inimi și minți” în a convinge poporul american, dar și celelalte societăți occidentale că prețul apărării acestei ordini merită plătit? Si cum ar trebui să răspundem impulsurilor iliberale pe care le vedem manifestându-se în anumite zone ale comunității euroatlantice? 

Trebuie să începem cu un proces de auto-reflecție. Societățile noastre dezbat aceste probleme și nu sunt mulțumite de stadiul în care ne aflăm. În Statele Unite, în Marea Britanie, Ungaria, Polonia vedem un număr substanțial de oameni, chiar dacă nu majorități, care cred că establishmentul politic existent eșuează, că nu răspunde preocupărilor pe care o parte a opiniei publice le are și care au un resort identitar. Ei cred că societățile lor sunt contestate de imigrație, de religie, de diminuarea locurilor de muncă, de globalizare. Iar liderii politici nu răspund acestor temeri și nu le protejează identitățile. Occidentul a asumat întotdeauna că identitatea noastră este una ancorată în anumite valori (democrație, libertate, drepturile omului, statul de drept, economia de piață) dar și într-o identitate etno-culturală, că aceste dimensiuni merg împreună și se completează una pe cealaltă. Acum vedem cele două dimensiuni în competiție, în conflict, se poziționează una impotriva celeilalte, fie sprijini valorile liberale, fie te simți amenințat de acele valori pentru că permite existența unor amenințări la adresa identitatii tale naționale. Trebuie să recunoaștem că într-o democrație există puncte de vedere diferite și totodată că există idealuri conservatoare. Si trebuie să le îmbrățișăm pe toate. Trebuie să reușim să avem o generație modernă de politicieni care să fie capabili să rezoneze cu preocupările opiniei publice, nu doar să-i țină prelegeri. Iată natura provocărilor cu care ne confruntăm în fiecare dintre societățile noastre. Riscurile sunt mult mai mari pentru că dacă pierdem controlul asupra acestor provocări și Franța iese din UE de exemplu, atunci Uniunea nu mai este aceeași. Dacă avem prea multe țări care apară perspectiva naționala în dauna celei ancorate în valori atunci NATO nu o să mai fie la fel. Toate acestea sunt lucruri pe care rușii le înțeleg foarte bine și de asta încearcă să încurajeze aceste mișcări care să fractureze Occidentul. Oferă împrumuturi lui Marine Le Pen, poartă o campanie de război informațional prin intermediul RT și Sputnik. Ei încearcă să amplifice clivajul înca și mai mult. Eu sper că societățile noastre se pot regrupa și vor putea să redevină capabile să reconcilieze valorile democrației liberale cu identitatea națională.

Interviu realizat de Octavian Manea pentru Defence Matters. 

Mai multe