Județul Argeș și bovinele la recensământul agricol din anul 1982

Regimul comunist a fost impus cu ajutorul tancurilor sovietice și s-a făcut totul pentru a satisface dorințele stăpânilor de peste Prut. Impunerea ideilor venite de la Moscova era o condiție obligatorie și atunci când se dădea impresia că se luptă împotriva influențelor străine. Masele trebuie să trăiască numai cu iluzii.

Agricultura României socialiste trebuia să respecte ideile comuniste privind distrugerea proprietății private și au fost întemeiate mari ferme de stat și unități colective, asociațiile fiind practic tot ale regimului politic totalitar. S-a dat o impresie de agricultură modernă și statul comunist reușea să asigure aprovizionarea populației și cote de mărfuri pentru export. A fost o mare realizare a regimului politic și mulți sunt cei ce trăiesc cu iluzia că agricultura epocii apuse era una modernă și dezvoltată după cele mai înalte principii științifice. Teoria arată bine, dar realitatea statistică demonstra că totul era o perdea de fum pentru a ascunde absurditatea regimului politic.

Bovinele erau animale de importanță strategică prin faptul că ofereau laptele necesar obținerii de grăsimi sub formă de unt și brânză. Carnea era vitală pentru asigurarea funcționării industriei alimentare. Pieile erau prelucrate în vederea obținerii de pantofi și haine. Nu se arunca ceva de la bovine și gunoiul de grajd era definit drept un excelent fertilizant pentru ogoarele exploatate în mod extensiv. Vaca era o adevărată fabrică de bani și nu degeaba indienii o consideră sfântă.

Județul Argeș avea în anul 1982 un șeptel ce se ridica la valoarea de 179.600 de capete și datele au fost obținute în urma efectuării unui recensământ la nivel de țară. Datele publicate chiar de autoritățile comuniste demonstrau că agricultura de tip colectivist era falimentară și numai prin teama de forțele de represiune funcționa sistemul economic. Sătenii neafiliați cooperativelor de producție dețineau 50.500 de bovine de toate vârstele sau puțin peste 28 de procente din efectivul total. Era o dovadă că populația rurală putea să asigure de pe puținul pământ neluat de stat întreținerea unor efective numeroase. Datele din recensământ erau rotunjite deoarece nu se complicau autorii de anuare statistice cu câteva zeci sau sute de animale. Spațiul tipografic era limitat.

Se poate scrie că totuși agricultura statului comunist era dominantă și astfel se înainta spre un fel de paradis economic. Numai condițiile geografice din zonele de deal și de munte limitau extinderea fermelor de stat, cele ce nu erau rentabile pe terenuri mici. Realitatea era conținută tot în anuarele statistice ale autorităților totalitare. Alte 50.400 de bovine de toate vârstele au fost inventariate în gospodăriile membrilor cooperatori, ceea ce înseamnă că un sector agricol aflat în afara limitelor impuse de ideologie ajungea la puțin peste 56 de procente. Datele publicate erau uimitoare și se vedea că sătenii timpului erau interesați să producă mult pentru piață și pentru familiile ce trăiau în mediul urban, cele ce nu prea găseau alimente prin magazine sau stăteau la cozi umilitoare. Regimul comunist a fost obligat să mențină această formă mascată de proprietate privată pentru ca nu cumva populația să piară de foame, ceea ce se mai petrecuse prin istoria ascunsă și uitată a Uniunii Sovietice.

Statul comunist a dus o luptă permanentă pentru nimicirea țăranilor ce doreau să trăiască după vechile reguli și pe cont propriu și acest război a dus la distrugerea comunităților prin plecarea tinerilor în orașe, traiul ușor fiind mult mai plăcut decât cel de pe ogoarele ce nu aduceau decât sărăcie. Au existat chiar indicații pe linie de partid și de stat să nu fie oferite sătenilor prea multe unelte pentru ca nu cumva să crească producția locală de bunuri agricole și astfel comunitățile să fie autonome sau chiar libere în raport cu lumea comerțului organizat de regimul politic, cel ce avea monopol asupra magazinelor.

_{Foto sus: Nicolae Ceaușescu, în timpul vizitei la serele cooperativei agricole Scornicești (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 164/1979)}