John F. Kennedy – Adevărul despre sănătatea fragilă a unui președinte care a schimbat lumea
Imaginea publică a lui John F. Kennedy a fost atent construită: tânăr, carismatic, energic, simbol al „Camelotului” american și al unei generații care privea spre Lună. În spatele zâmbetului impecabil și al discursurilor memorabile se ascundea însă o realitate medicală mult mai complicată. Documentele desecretizate și studiile medicale publicate după moartea sa arată că JFK a fost, probabil, unul dintre cei mai bolnavi președinți din istoria Statelor Unite.
Copilărie marcată de boală
În 1920, la doar trei ani, Kennedy a fost la un pas de moarte din cauza scarlatinei — o boală gravă la începutul secolului XX. De-a lungul copilăriei și adolescenței, a suferit frecvent de afecțiuni gastrointestinale severe: colite, dureri abdominale cronice și episoade digestive recurente. Ulterior, au fost documentate infecții urinare repetate și un ulcer duodenal.
Starea sa generală era fragilă, iar fișa medicală ridica serioase semne de întrebare privind aptitudinea pentru efort susținut.
Războiul și eroul de pe PT-109
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Kennedy a reușit să intre în Marina SUA, în pofida problemelor medicale. A comandat vedeta torpiloare PT-109, care a fost lovită în 1943 de un distrugător japonez. Kennedy a devenit erou după ce a salvat membri ai echipajului, înotând kilometri întregi și tractând un camarad rănit.
Episodul a agravat însă o problemă deja serioasă: durerile lombare cronice, apărute încă din anii studenției la Harvard.
Operații pe coloană și complicații grave
Între 1944 și 1955, Kennedy a suferit mai multe intervenții chirurgicale la coloană, inclusiv fuziuni vertebrale și implanturi metalice. Una dintre operații, în 1954, a fost urmată de complicații severe — infecții și osteomielită (infecție osoasă). La un moment dat, situația a fost atât de critică încât a fost chemat un preot pentru a-i administra ultimele sacramente.
Durerile de spate au rămas constante toată viața, obligându-l să poarte frecvent un corset rigid.
Boala Addison – diagnosticul ținut secret
În 1947, în timpul unei vizite în Marea Britanie, Kennedy s-a prăbușit și a fost diagnosticat cu insuficiență suprarenală — cunoscută sub numele de boala Addison. La acea vreme, afecțiunea era adesea fatală.
Tratamentul cu cortizon, relativ nou în epocă, i-a salvat viața. Kennedy a urmat toată viața terapie cu corticosteroizi, care însă pot produce efecte secundare importante: fragilitate osoasă, infecții frecvente, modificări de dispoziție.
Public, Kennedy a negat existența bolii, inclusiv într-o discuție consemnată de istoricul Arthur Schlesinger Jr.. Documentele medicale făcute publice ulterior confirmă însă diagnosticul.
Echipa medicală și „Dr. Feelgood”
În timpul mandatului său (1961–1963), Kennedy era monitorizat de mai mulți specialiști: endocrinolog, gastroenterolog, ortoped, alergolog și urolog. Regimul său zilnic includea corticosteroizi, analgezice, antibiotice și alte medicamente.
Un personaj controversat a fost medicul Max Jacobson, supranumit „Dr. Feelgood”, care administra injecții cu amfetamine și vitamine pentru combaterea oboselii și a durerii. Ulterior, Jacobson și-a pierdut licența medicală.
Istoricii dezbat în continuare impactul acestor tratamente asupra performanței prezidențiale.
Corsetul care ar fi influențat asasinatul?
La 22 noiembrie 1963, în Dallas, Kennedy purta un corset rigid pentru spate. Unii medici au sugerat ulterior că acest dispozitiv ar fi limitat capacitatea sa de a se apleca după primul glonț, lăsându-l expus celui de-al doilea foc tras de Lee Harvey Oswald. Ipoteza rămâne discutată, dar este frecvent menționată în literatura medicală și istorică.
Mitul liderului indestructibil
În pofida durerilor constante și a tratamentelor complexe, Kennedy a traversat momente definitorii ale Războiului Rece, inclusiv Criza Rachetelor din Cuba, a lansat programul spațial care avea să ducă la aselenizare și a rămas unul dintre cei mai populari președinți americani.
Realitatea medicală nu îi diminuează realizările — dimpotrivă. Imaginea liderului energic ascundea un om care trăia cu afecțiuni cronice severe și depindea zilnic de tratamente pentru a funcționa.
Istoria l-a reținut drept simbol al vitalității. Documentele medicale îl arată însă ca pe un om fragil, susținut de știința medicală modernă și de o voință remarcabilă.