Istorie din plin în 2014

Omenirea va marca în 2014 o sută de ani de la începerea Primului Război Mondial. Nu va fi o simplă rememorare istorică. Marele Război a îngropat o lume şi a creat alta. După focul de armă tras la Sarajevo nimic nu va mai fi ca înainte. Ordinea veche va fi trecută prin foc şi sabie, ordinea nouă nu va apărea decât după cel mai mare masacru cunoscut până atunci de rasa umană. Europa devastată va trebui să se lase salvată de forţa Americii. Echilibrul puterilor mondiale va face loc Secolului American. Geopolitica va deveni legea după care se va guverna lumea.

 Deşi americanii înşişi au crezut că se vor întoarce acasă după semnarea păcii, uitând coşmarul de a se fi amestecat într-o afacere care nu ar fi trebuit să-i privească, forţa Istoriei îi va aduce, treizeci de ani mai târziu, înapoi pe Continent, într-o nouă debarcare, într-o nouă misiune de salvare a Continentului şi a Lumii. De data asta, vor înţelege şi vor rămâne şi după încheierea păcii. Războiul va continua, dar se va numi Războiul Rece. Eliberarea deplină a Continentului va veni în 1989. Exact acum 25 de ani.

Deci, 100 de ani de la începerea Primului Război Mondial, 70 de ani de la Debarcarea din Normandia, 25 de ani de la căderea comunismului. Uneori, Istoriei îi place să se joace cu cifrele rotunde, nu-i aşa?

Pentru România, anul are semnificaţiile lui suplimentare. 1714 aduce martiriul lui Constantin Brâncoveanu şi al familiei sale. Începutul Războiului Mondial, acum un veac, nu va însemna şi intrarea României în conflict. Dar atunci începe epopeea diplomatică şi, mai târziu, militară care va duce la cea mai mare realizare din istoria românilor, Marea Unire de la 1918. Ce s-ar fi întâmplat dacă elitele româneşti de atunci ar fi luat altă decizie, dacă ar fi intrat în război de partea Puterilor Centrale? Sigur, istorie cu „dacă” nu se face. Însă e cert că Unirea nu ar fi existat fără curajul şi viziunea unor oameni de stat şi fără puterea de sacrificiu a unei armate de ţărani care a ştiut pentru ce se bate. La fel, 70 de ani mai târziu, România se va afla din nou la o răscruce a istoriei. Actul de la 23 august stârneşte şi astăzi controverse. Dar care a fost obiectivul asumat la 23 august? Ieşirea din alianţa cu Germania nazistă şi trecerea în tabăra Naţiunilor Unite. Am fi putut în vreun fel să scăpăm de ocupaţia sovietică ulterioară?

Şi nu în ultimul rând, 2014 va scrie şi istoria zilei de azi. O epocă de un deceniu se va încheia şi sfârşitul anului va aduce un nou preşedinte la Cotroceni. Va fi al patrulea de la Revoluţie.