Iosif Vissarionovici Stalin și matematica militară la 1 iunie 1941

Politicienii au promovat ideea că trebuie să fie pace în lume după ce la 11 noiembrie 1918 s-a încheiat prima conflagrație mondială. Au fost prea multe morți și distrugeri timp de patru ani și obținerea de voturi din partea maselor de alegători. S-a scris și vorbit mult despre dezarmare și se părea că o să fie un paradis terestru din moment ce industria livra din ce în ce mai multe mărfuri utile pentru creșterea nivelului de trai. Totuși, după Pactul Molotov – Ribbentrop din 23 august 1939, situația internațională s-a degradat rapid și la 1 septembrie 1939 a început un nou pârjol universal.

Timpul trecea și Al Doilea Război Mondial evolua plin de surprize, multe fiind deosebit de neplăcute pentru cei ce visau glorie și făceau tot felul de planuri militare și politice. Anul 1941 a fost dominat în primele șase luni de efectuarea de concentrări de trupe și pregătiri materiale pentru planificarea de ofensive terestre de amploare. Stalin a fost avertizat în toate felurile și pe toate canalele oficiale, dar n-ar fi luat măsuri defensive și astfel tancurile germane au putut să ajungă până la periferiile Moscovei și ale Leningradului. Autoritățile de la Kremlin și istoricii au dus o adevărată cruciadă împotriva fostului dictator și s-a ajuns ca experții în cercetarea trecutului să demonstreze că era bolnav, paranoic și trăia în propria lume. Nu se pricepea la problemele militare și plutea în propria fantezie. Avea încredere în Hitler și-i suspecta de trădare pe generalii sovietici. Istoria a înregistrat munți de cărți pe tema lipsei de pregătire la 22 iunie 1941 și multe cariere au fost ridicate pe clasica teorie istoriografică.

Realitatea a fost că specialiștii pasionați de istoria armamentului au publicat la Moscova în anul 2002 o carte despre tancurile sovietice din Al Doilea Război Mondial și au fost realizate tabele cu toate modelele și exemplarele existente în fiecare regiune militară. Au avut răbdare și au numărat toate mașinile cuirasate existente la 1 aprilie și 1 iunie 1941. Dacă se fac simple calcule matematice, se poate constata imediat că savanții și profesorii universitari au mințit în cel mai îngrozitor mod.

Cel mai puternic blindat sovietic

KV-1 era cel mai puternic blindat sovietic și avea o masă de 45 de tone, de peste două ori cât cel mai puternic Panzer. Erau disponibile. la 1 aprilie 1941, 266 de exemplare și se poate oricând spune că nu se poate face un război mondial cu puțină tehnică, fie ea și de calitate. Se zice că Stalin a avut încredere în Hitler, dar la 1 iunie 1941 erau 370 de unități. O uzină producătoare de blindate supunea întreaga economie unui stres deosebit prin cererea excesivă de oțel înalt aliat, aluminiu, instrumente optice și electrice. Tot ce era de calitate era dirijat spre industria cu destinație militară.

S-a scris că dictatorul comunist nu se interesa de dotarea Armatei Roșii, dar s-a produs o creștere cu 39 de procente, ceea ce demonstra că Uniunea Sovietică se pregătea masiv de război. Istoricii comuniști erau deosebit de interesați de procente, dar nu prezentau astfel de date pentru ca nu cumva să iasă adevărul la suprafață. Era greu de crezut că astfel de producții puteau să fie realizate fără acordul conducătorului suprem, cel ce supraveghea toate sectoarele industriei grele și pedepsea rapid și fără milă.

S-a scris că Armata Roșie era slab înzestrată, dar la 1 iunie 1941 dispunea de 370 de tancuri KV-1 contra a fix ZERO blindate comparabile în tabăra germană. Un KV era un tanc revoluționar și tunul lung de calibrul 76,2 mm îl transforma într-un pericol mortal pentru orice țintă fixă sau mobilă.

Stalin avea la dispoziție echivalentul a cam două divizii de KV-uri, dar generalii comuniști au adoptat tactica folosită în toate armatele încă din Primul Război Mondial. Au fost dispuse 30 de mașini noi drept coloană vertebrală a marilor unități blindate. Înseamnă că Stalin a oferit echivalentul a 12 divizii de elită și înseamnă că Armata Roșie era pregătită de război. Culmea este că Wehrmachtul nu era pregătit pentru desfășurarea ostilităților și centrul de putere de la Berlin era format de persoane incompetente și pasionate de bogăție. Blindatele germane erau deosebit de slab realizate și au fost cazuri când un KV a putut să urce pe un Panzer și tehnica germană a crăpat ca un ou. Tanchistii sovietici au primit ordin să facă economie de proiectile și preferau să folosească șenilele să strivească tehnica militară. Aveau plăceri sadice și erau de o cruzime ieșită din comun. Educația stalinistă dădea roade cumplite.

Tancurile erau vârful de lance al unei armate în 1941 și Hitler nu avea ceva modern cu care să amenințe colosul sovietic în mod real. Caracteristicile blindatelor germane erau cunoscute la Moscova și un Panzer III fusese cumpărat de la Berlin pentru studii. Adolf Hitler a avut încredere în Stalin și i-a oferit tocmai mijlocul de luptă antitanc pe care-l avea Wehrmachtul. Stalin, în schimb, nu avea încredere în Hitler și nu i-a oferit tancul sovietic spre studiu. A fost o surpriză absolută și neplăcută pentru militarii germani, cei ce trăiau cu iluzia că au cele mai bune mașini livrate de firme renumite.

Dacă un KV-1 era fără egal în tabăra germană, exista o variantă a modelului cu caracteristici uluitoare. KV-2 avea 52 de tone și puterea de foc era dată de un obuzier de calibrul 152,4 mm. Avea și Germania tunuri montate pe mijloace motorizate, dar erau improvizații sensibile, vulnerabile la proiectile și schije mari. Creșterea procentuală a fost de 31% și armata primea un blindat special la fiecare două zile. Nu se poate scrie că industria stalinistă nu era trecută pe picior de război. Numai cine nu vrea să vadă adevărul poate să spună că nu exista dotare în rândurile Armatei Roșii.

Diviziile lui Stalin aveau, la 1 iunie 1941, 370 de KV-1 și nu erau bine înzestrate dar forțele germane dispuneau numai de mașini perimate și s-au descurcat chiar peste așteptări. A fost un șoc pentru Stalin ca trupele inamice să treacă la ofensivă cu ceea ce aveau în dotare și apoi să depășească toate unitățile dotate cu KV-uri.

Istoria trebuie să fie scrisă în spiritul adevărului, dar minciuna aduce slavă și venituri frumoase pentru cei ce vor cu orice preț să strângă avere și atunci când se spunea că nu conta acumularea de capital. Trecutul a fost redactat în stilul politrucilor și trebuie ca Istoria să fie rescrisă în mod corect. Problema este că tezele vechi au fost inoculate în creiere timp de decenii și nu pot fi scoase ușor nici măcar din rândurile intelectualilor. Mulți sunt cei care publică în spirit patriotic, dar nu vor să înțeleagă că în perioada 1917 – 1991 toate popoarele au fost în lagărul comunist sub teroarea minciunii. N-a existat decât o istorie a maselor de sclavi, cei care erau folosiți drept carne de tun în vederea realizării ideii de revoluție mondială.

_{Foto sus: Tancuri sovietice în timpul Bătăliei de la Halhin Gol, în 1939 (© Pavel Troshkin / Wikimedia Commons)}