Ioan de Hunedoara a transformat Castelul Corvinilor într-un fort intimidant

Castelul Corvinilor din Hunedoara își încântă oaspeții cu arhitectura sa spectaculoasă și prin legendele sale, însă cele mai vechi monumente ale sale arată planurile prin care Huniazii au transformat fortăreața într-unul loc menit să descurajeze orice inamici.

Castelul Corvinilor din Hunedoara a fost construit la mijlocul secolului al XV-lea, de familia Huniazilor, iar în istoria sa de aproape şase secole a trecut printr-un lung şir de transformări, care i-au adus înfăţişarea din zilele noastre.

Castelul a fost clădit pe ruinele unei cetăți mai vechi, pe pe un pinten stâncos al Dealului Sânpetru, la poalele căruia se întâlnesc văile Cernei și Zlaștiului.

Așezarea a avut atât rol administrativ pentru ținuturile din împrejurimile sale, locuite de pădurenii din Munții Poiana Ruscă, dar a fost și un fort militar dificil de cucerit în urma asediilor din epoca medievală.

Ioan de Hunedoara, guvernator al Transilvaniei și mare comandant de oști al Regatului Ungar, a fost omul care a transformat cetatea dăruită de rege familiei sale într-un loc menită să taie elanul oricărui inamic.

Ioan de Hunedoara a transformat cetatea într-un fort intimidant

Castelul Corvinilor din Hunedoara a rămas până în zilele noastre împânzit de construcțiile militare clădite în vremea lui Ioan de Hunedoara.

„Ioan de Hunedoara era interesat în fortificarea locului său de baștină, nu doar pentru a-și apăra averea, dar și pentru că era strâns legat de poporul care locuia în satele din această regiune. Deci pentru apărarea regiunii, care forma domeniul său feudal, a fost întărită cetatea Hunedoarei. Ea a fost mărită, i-a fost construit un nou zid de incintă exterior, având la cele patru colțuri ale sale un bastion rotund, prevăzut fiecare cu mașiculiuri. Acestea sunt, de fapt, deschiderile pratcicate în zidurile părților superioare ale bastioanelor, prin care erau aruncate pietre, smoală topită ori apă clocotită, pentru a respinge dușmanul ajuns la zidurile cetății”, arăta istoricul Oliviu Velescu, în volumul monografic „Castelul de la Hunedoara”.

Bastioanele erau prevăzute și cu „fente”, deschizături în zid prin care apărătorii castelului puteau trage cu arcul, și cu alte deschizături (meurtriere), de diferite forme și mărimi, pentru armele de foc. În interiorul castelului, alte construcții îi puneau la încercare pe atacatorii.

În Castelul Corvinilor din Hunedoara turiștii găsesc o scară spirală care urcă spre sala mare acestuia (Sala Dietei).

Există un mit potrivit căruia majoritatea scărilor din castele medievale au fost construite pentru a fi extrem de înguste, în spirală și, de obicei, urcând în sensul acelor de ceasornic pentru a face extrem de dificilă lupta pentru cei care pătrund în castel.

Scările spirale erau slab iluminate și construite inegal, pentru a nu le permite asediatorilor să își păstreze echilibrul sau să își ia avânt în lupta cu cel care se afla deasupra lor. 

Turnul Ne Boisa, cel mai solid fort militar din castel

La mijlocul secolului al XV-lea, castelul a fost extins cu şapte turnuri legate printr-o curtină, din care patru în formă circulară (Capistrano, Toboşarilor, Buzdugan, Pustiu).

Într-o fază ulterioară a construcţiei, a fost ridicată capela şi o altă curtină, susţinută de contraforţi impresionanţi ce pornesc din albia râului Zlaşti, care anulau pentru asediatori suprafaţa terasei stâncoase aflată în faţa primei centuri construite de Ioan de Hunedoara.

După moartea lui Ioan de Hunedoara, soția sa Elisabeta Szilagyi și fiul său Matia Corvin – rege al Ungariei –, şi apoi principii transilvani care au avut în stăpânire castelul l-au transformat cu timpul dintr-o fortăreață masivă de apărare într-o cetate de lux a secolelor trecute, comparabilă cu castelele din vestul Europei, la amploare şi fast.

Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro