Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti bulversează redacția unei reviste de mondenități

Aşa cum sună titlul, Femeia şi căminul e o publicație de mondenități, un magazin pentru femeile serioase, cu bărbat de hrănit şi copii de spălat la fund; cele fără, avînd la dispoziție titluri mai puțin cuminţi. Venirea Armatei Roşii bulversează şi viața bietei redacții, care scoate cu chiu cu vai publicația.

Asemenea tuturor ziarelor şi revistelor de după 23 august 1944, Femeia şi căminul simte nevoia să fie în acord cu vremurile noi. Dat fiind profilul, e mai greu să glorifice Armata Roşie, alcătuită, din cîte se ştie, din bărbați. Bărbați cărora nu le stă gîndul la cămin, ocupați cum sînt să fure, sub amenințarea armei, deşteptătoare sau pendule, pe care să le atîrne de gît, ca pe nişte clopote.

Publicația are o rubrică. Una tipică tipăriturilor pentru femei. Cititoare mai mult sau mai puțin reale trimit scrisori pe adresa numitei Catrinel, în care-şi mărturisesc frămîntările de telenovelă şi suspinele de midinete. Catrinel, despre care nu se ştie dacă nu e chiar un bărbat sub pseudonim, le răspunde în aşa fel încît ele să continue a cumpăra Femeia şi căminul.

Prin această rubrică se gîndesc mai-marii redacției să rezolve chestiunea necesarei adaptări la noua realitate: realitatea Armatei Roşii intrate în Bucureşti. Drept urmare, în numărul din 11 februarie 1945, apare sub titlul Iubesc un rus! epistola unei femei care cere sfatul dacă să plece sau nu în URSS cu bărbatul de care tocmai s-a îndrăgostit: un ofiţer rus.

Evident, Catrinel îi răspunde. Publicăm scrisoarea numitei Adriana şi răspunsul lui Catrinel, atrăgînd atenția asupra declarației bulversante că ea, Catrinel, s-ar duce în Rusia şi dacă ar şti că bărbatul o va părăsi, deoarece Rusia e o „țară mare şi interesantă, în care s-au făcut atîtea lucruri noi şi bune”, o țară în care, zice numitul sau numita sfătuitoare, „aş avea atîtea de învățat, încît orice s-a întîmpla, nu mi-ar fi frică de singurătate”.

Avea perfectă dreptate. Avea de învățat multe în Rusia bolşevică. Avea de învățat cum se stă la cozi nesfîrşite; cum să găteşti la acelaşi primus cu alte zece locatare în bucătăria comună; cum se poartă galoşi procurați pe sub mînă. Sau, de ce nu? cum se supravieţuieşte într-un lagăr din Siberia.

„Iubesc un rus!

Vrea să mă ia cu el, dar părinții mei nu vor să-mi dea consimţămîntul

Dragă Catrinel,

L-am cunoscut pe iubitul meu într-o familie. Este rus şi e căpitan în rezervă.

Aş avea toate motivele să fiu fericită şi recunoscătoare întîmplării care mi-a scos în cale un om aşa cum mi-am dorit eu dintotdeauna: delicat, bun, serios şi iubitor.

Dar, deşi eu n-am decît douăzeci de ani, sînt mama unui copil de trei ani. Am mai fost odată căsătorită.

N-am alte resurse materiale decît salariul meu de funcționară. Părinții mei au aflat de noua mea legătură şi sînt foarte nenorociți, pentru că măritîndu-mă cu cel pe care îl iubesc, ar insemna să plec cu el în Rusia.

Am lua copilul cu noi, dar dacă într-o zi, se va sătura de mine, ce mă fac fără rude, fără prieteni, într-o ţară străină?

Catrinel dragă, dacă aş pleca cu el, aşa cum mi-o cere, ar trebui să o fac fără ştirea părinților mei -, ar trebui să fug să nu mă afle nimeni.

Nu ştiu dacă voi avea destul curaj… De altă parte, nici la el nu pot renunța, mi-a intrat adînc în suflet, mă gîndesc tot timpul numai la el, privirea lui mă urmăreşte în fiecare clipă. Te rog, învață-mă ce să fac? Îl iubesc mult, nu mă pot despărți de el.

Adriana.

Răspunsul nostru

Riscul de a nu mai fi, la un moment dat, iubită, de a fi părăsită sau înșelată, îl are orice femeie cînd se mărită, cu orice bărbat, indiferent de naționalitatea lui.

Dar dacă fiecare femeie n-ar crede, atunci cînd iubeşte şi cînd este iubită, că ei nu i se va întîmpla nici să nu mai fie iubită, nici să fie înşelată sau părăsită, sigur n-ar avea curajul și nici entuziasmul să se mărite.

D-ta trebuie să pleci de la ideea că vei rămîne întotdeauna lîngă omul pe care îl iubești și că vei avea întotdeauna pasiunea și forţa de a-l păstra.

Deci, de ce să-ți întuneci fericirea cu întrebări care n-au încă un răspuns şi care sînt inutile?!

În locul d-tale, aş pleca cu omul pe care îl iubesc și care mă vrea lîngă el, oriunde; şi nu mi-ar fi frică de nimeni şi de nimic. Faptul că aş pleca într-o ţară mare și interesantă, în care s-au făcut atîtea lucruri noi şi bune, într-o țară în care aş avea atîtea de învățat, încît orice s-ar întîmpla, nu mi-ar fi frică de singurătate, mi-ar da o mare bucurie şi n-aş ezita o clipă între sfaturile părinților şi între dreptul meu la fericire.

De altfel, dacă îl iubeşti cu adevărat, vei pleca cu el, dacă nu, o să faci cum vor părinţii d-tale. Catrinel”

_{Foto sus: Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti la 30 august 1944 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cată/loc: 30 august 1944)}