Începuturile tenisului în România: Asociația Raqueta sub președinția dr. Nicolae Minovici

Începuturile activității sportive pe teritoriul țării noastre este strâns legată de a doua jumătate a secolului al XIX-lea când se înființează unele societăți, asociații, cluburi, competiții sportive.

Uitându-ne în urmă pe firul istoriei, ideea de „întrecere sportivă” în înțelesul de astăzi apare la greci, în vremuri îndepărtate, ajungându-se ca în anul 776 î.Hr. să se desfășoare Jocurile Olimpice, în Olympia. Probele erau: aruncarea discului, săritura în lungime, aruncarea suliței, alergarea, luptele, scrie Muzeul de Artă Populară dr. Nicolae Minovici, pe pagina de Facebook a instituției.

Se poate afirma faptul că, sportul modern începe cu olimpiada de la Atena din anul 1896. În ceea ce privește țara noastră, primele societăți și cluburi sportive apar în jurul anului 1860 și amintim: Societatea de Dare la Semn București, înființată în 1862, Asociația de gimnastică înființată la Arad în anul 1869, Societatea Equestra Română de la București constituită în 1872, iar din anul 1875 devine Jockey Club. De asemenea sunt înființate societăți de patinaj, popice, iar numărul acestora s-a tot mărit până la începutul secolului XX.

Din ziarul Flacăra, apărut în anul 1962, aflăm că: „o altă asociație «Raqueta», se înfiinţează la Bucureşti, în anul 1900, cu 42 de membri dintre care 13 sunt femei, care aleg ca preşedinte pe doctorul Nicolae Minovici. Apoi, în 1908, se înjghebează «Tenis-Clubul-Român» şi «Doherty-Club». Acestea îşi dispută marele campionat din 1906, primul organizat la noi.”

Din Enciclopedia sportului românesc aflăm că, în 1906, trei bucureșteni Laezer, Bluman şi Mişu Stern au amenajat un teren în zona fostului Palat al Poștelor, pe strada Stavropoleos, iar grupul l-au denumit „Doherty”, după numele a trei frați englezi, dintre care doi au fost jucători de tenis. Un an mai târziu, în 1907, se constituia „Tenis - Sport – Club”, terenurile de sport aflându-se în zona Teatrului Naţional de azi. În 1910, din inițiativa lui Mișu Berceanu, Mircea Iconomu și Gr. Caracostea, clubul s-a transformat în „Tenis Club Român”.

În preajma Primului Război Mondial nu a mai avut loc niciun campionat de tenis, acestea fiind reluate în 1916, iar după alți doi ani de întreruperi, activitatea a fost realuată începând cu 1919.

În perioada interbelică, în mediul universitar a existat o grijă sporită pentru organizarea activității fizice și sportive în învățământul universitar. În acest sens, amintim anul 1929 când Nicolae Iorga, rector al Universității București a propus introducerea obligatorie a educației fizice în orarul facultăților. De asemenea în cadrul universității Clujene, medicul Iuliu Hațieganu, milita pentru aceeași cauză. Cu ocazia deschiderii solemne a anului universitar, la data de 21 octombrie 1930, profesorul Hațieganu spunea: „…prin educație fizică s-ar introduce o nouă viață, o nouă morală îndrumătoare spre progres, care prin influența ei binefacătoare asupra întregii națiunii ar deveni unul din factorii principali ai regenerării și renașterii naționale”.

Surse:

• Flacăra, 16.02. 1962, p.232.

• Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România, vol. I, Ed. Aramis, Bucureşti, 2002.

• De vorbă cu dl. prof. dr. I. Hațieganu, șeful Clinicei Medicale din Cluj în Patria nr. 14 din 1926.