Începuturile handbalului în România: Drumul Berlin – Sibiu, dus – întors
În 1915, în a doua iarnă a Războiului cel Mare, în Germania, pe când mulți băieți se pregăteau să plece pe front, profesorul de gimnastică Max Heiser (1879–1921) din Berlin a îmbinat mai multe jocuri populare cu mingea într-unul singur, din dorinţa de a crea pentru elevele sale un joc care să poată fi practicat și iarna, în sală, dar și pentru că oficiali din gimnastică și sport doreau să participe la efortul de război al Reichului prin pregătirea fizică a fetelor pentru munca de zi cu zi în fabricile care deja se confruntau cu lipsa forței de muncă. Heiser își testase anterior ideea cu muncitori de la fabricile Siemens din Berlin.
Pe 29 octombrie 1917, comitetul pentru gimnastica femeilor și a fetelor din cadrul Consiliului de gimnastică din Berlin a încorporat ideile lui Heiser într-un set oficial de reguli. Jocul a primit denumirea de „Handball”1 și primele două partide au avut loc într-o sală de festivități din Berlin, cinci săptămâni mai târziu, pe 2 decembrie, într-o zi de duminică. Jucătoarele purtau bluze largi, cu mâneci lungi, pantaloni scurți și ciorapi care ajungeau aproape până la genunchi. Echipele câștigătoare în sezonul 1917/1918 proveneau din asociațiile de gimnastică Berliner Turner Verein 1850 și Damen Turnerverein 1902.
La câteva luni de la terminarea Primului Război Mondial, în 1919, profesorul de educaţie fizică berlinez Carl Schelenz (1890–1956), fost campion al Germaniei la săritura în lungime (1916, 1917), a mutat jocul de fete pe terenul de fotbal, trasând în faţa porţilor, la distanţa de 11 m, un semicerc, din afara căruia se putea arunca la poartă. Mingea veche a fetelor, medicinală sau umplută cu păr, a fost înlocuită cu una de fotbal sau de volei. S-a permis alergarea cu mingea în dribling şi lupta pentru intrarea în posesia ei. Echipele erau formate din câte 11 jucători. Handbalul a devenit atractiv pentru băieți și bărbați, iar ceea ce fusese cândva un sport feminin a devenit un „joc de luptă masculină”.
Primul campionat german s-a jucat în 1921, iar primul meci masculin internațional a avut loc patru ani mai târziu, împotriva Austriei. Numărul echipelor a crescut rapid: în 1927, peste 12.000 de echipe au luat parte la competiții. În 1930 a avut loc și primul meci feminin interțări. A fost tot Germania – Austria.
Joc al sașilor
În România, handbalul a fost adus de sași. Profesorul de gimnastică Wilhelm Binder de la Liceul ,,Brukenthal” din Sibiu a încercat să popularizeze noul joc cu mingea la doar doi ani după regulile introduse de Schelenz. Decizia a luat-o după ce în vara anului 1920 asistase în Germania la jocuri de handbal. La Sibiu, mai întâi s-a jucat handbal la gimnaziu și la asociația de gimnastică. În iunie 1921, cu prilejul serbărilor de sfârşit de an şcolar, băieții de la Școala reală și-au învins la handbal colegii de la Liceul evanghelic, cu scorul de 1:0. Apoi, „Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt” a anunțat un „joc public de handbal”, în premieră la Sibiu, pentru duminică, 6 noiembrie 1921. Echipele au fost date iarăși de Liceul evanghelic C.A. de băieți „Brukenthal” și Școala reală superioară. Meciul s-a încheiat cu scorul de 4:3 în favoarea elevilor de la „Brukenthal”.
După trei zile, ziarul sibian a comentat premiera sportivă: „Nu poate exista nicio îndoială că jocurile de handbal au mari avantaje. Handbalul stimulează cea mai vie mișcare și permite atât părților superioare, cât și inferioare ale corpului și membrelor să intre în acțiune. În plus, acesta poate fi jucat pe vreme senină în orice moment al anului și, prin urmare, poate fi folosit ca antrenament general. Cu toate acestea, nu putem pretinde că este capabil să genereze la fel de mult interes și entuziasm ca fotbalul. Pentru că, chiar dacă jocul este jucat cu mai multă tehnică și tactică decât a dat de înțeles cazul de duminică, jucătorii mișcând mingea cu mâinile nu pot atinge niciodată atât de multă artă și eleganță ca un joc de fotbal jucat corect”.
Într-adevăr, handbalul nu a egalat popularitatea fotbalului, dar sașii l-au tratat cu seriozitate, mai ales că jocul de handbal devenise „cel mai popular joc național din Germania și multe mii de spectatori asistă adesea la competițiile dintre echipe puternice și experimentate”, după cum îi făcea reclamă în 1923 tot „Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt”.
O competiție interesantă
După Sibiu, handbalul s-a răspândit destul de repede și în alte orașe din Transilvania. Duminică, 7 octombrie 1923, elevii de la „Brukenthal” au jucat împotriva colegilor de la școala „Stefan Ludwig Roth” din Mediaș și profesorul de gimnastică și sport Ulrich, proaspăt numit pe post, avea meritul formării primilor handbaliști medieșeni. „Siebenbürgen-Deutsches Tageblatt” nota: „... competiția nu numai că va fi extrem de incitantă, dar, cu siguranță, va fi și foarte interesantă și bine primită atât de suporterii, cât și de adversarii jocului de fotbal”. Sibienii au câștigat meciul cu scorul de 6:2. Duminică, 25 mai 1924, la Brașov, pe terenul sportiv „Brașovia” de sub Straja, echipa liceului „Honterus” a jucat cu echipa Coetusului2 din Sibiu. Deși ora a fost considerată „nepotrivită” (11 dimineața), un public destul de numeros s-a strâns la terenul din fața Palatului Administrației Financiare. Oaspeții au câștigat cu scorul de 7:1. În noiembrie 1924, echipa școlară din Mediaș a învins-o pe teren propriu pe Coetus Realis Sibiu, cu scorul de 6:5, dar arbitrul Emil Schneider, „acționând” în această calitate pentru prima dată, „nu a fost bun din toate punctele de vedere”, conform aceluiași ziar sibian, sursa principală de informare despre evoluția handbalului jucat de sași.
În privința stabilirii primei societăți sportive românești care a practicat „handballul”, „Ecoul Sportiv” a anunțat-o pe aceea a studenților din Hunedoara, dar a stârnit protestul brăileanului B. Munteanu, care, în 1922, susținea că „prima societate israelită de gimnastică” (Macabei) din Brăila a fost, „de fapt, prima societate care a practicat și practică acest sport în România”, avându-l în program de 6 ani! Desigur, brăileanul confunda handbalul cu un alt sport, poate cu hazena.
În 1931, la Sibiu a fost organizat un campionat al Transilvaniei, cu participarea oraşelor Sibiu, Braşov, Bistriţa şi Reghin, după ordinea în clasament. Cu această ocazie au fost înregistrate şi primele jocuri oficiale între echipe feminine (Sibiu – Reghin). După doi ani, „Campionatul Transilvaniei” a fost extins la nivel naţional și în finală, echipa Societății săsești de gimnastică din Sibiu a învins Muncitorul Lugoj, cu scorul de 15:13.
Sport olimpic la Berlin
În 1928, la Amsterdam, în timpul Jocurilor Olimpice a fost înfiinţată Federaţia Internaţională de Handbal (IHF), cu 11 ţări fondatoare.
În România, handbalul a dobândit un statut oficial abia în 1933, când adunarea generală extraordinară a Federației Române de Basket și Volley, din ziua de marți, 26 septembrie 1933, a aprobat în unanimitate ca „jocul de handball să fie înglobat de federație astfel ca de aci înainte, aceasta se va numi «Federația Română de Basket, Volley și Handball»”.
Prima realizare a federaţiei a fost organizarea unui campionat național pentru handbal în 11 jucători, începând din 1934. Prima campioană a fost Societatea de Gimnastică Sibiu/ Hermannstadt (HTV). În finala sezonului 1934/1935, HTV și-a apărat titlul jucând cu C.F.R. București, campioana Munteniei (scor 14:3). Campionii României se numeau Zoller (portar), Hoffer I, Hoffer II, Sonntag, Miefe, Steinberg, Frantz, Heidel, Halmen, Kirschner, Kalcik.
În 1936, an olimpic, handbalul românesc obține și o federaţie de sine stătătoare. Ședința de constituire a Federației Române de Handbal a fost ținută pe 7 aprilie 1936. Primul președinte a fost colonelul Em. Lupașcu. La scurt timp, pe 28 iunie, are loc primul meci internațional al naționalei masculine: în turneul de pregătire din Polonia, România a învins selecționata orașului Lwow, cu scorul de 6:4. După două săptămâni, a avut loc și primul meci de handbal interțări al României: pe 12 iulie, cu Germania, la Sibiu, în fața unui public cifrat la 4000 de spectatori. Deși vicepreședintele federației germane F. Otto și antrenorul Otto-Günther Kaundinya nu au adus în Transilvania echipa cu care vor câștiga titlul olimpic, Germania a câștigat meciul, cu scorul de 10:8.
Un succes notabil a fost participarea la Jocurile Olimpice de la Berlin, unde pentru prima oară, handbalul a fost sport olimpic! România a ocupat locul 5 din șase echipe, pierzând cu vicecampioana olimpică Austria (3:18) și cu Elveția (6:8) și câștigând cu Statele Unite (10:3). Concluzia „Gazetei Sporturilor” a fost că „nu se putea face mai mult” și Camil Morțun a explicat de ce: „A cere mai mult din partea reprezentanților noștri este a ignora că acest sport se practică la noi în țară doar de doi, trei ani și în câteva centre, că ne lipsește rutina și un trecut cu care se mândresc toate națiunile care s-au clasat înaintea noastră”. Echipa olimpică a fost antrenată de Hans Schuschnig. Antrenorul și 13 din 20 de jucători erau din Sibiu, de la campioana națională HTV: Ştefan Zoller (portar), fraţii Carol și Ludovic Haffer, Robert Speck, Willi Zacharias, Alfred Höchsmann, Fritz Halmen, Willi Heidel, Oki Sonntag, Hans Hermannstädter, Günther Schorsten, Hans Herzog, Wilhelm „Kiri” Kirschner. Au mai fost selecționați Emil Drăgan şi Péter Fecsi (C.F.R.) și Ion Comănescu (Viforul Dacia) din Bucureşti; Bruno Holzträger, Hans Zikeli şi Fritz Kasemiresch din Mediaş; Stippi Orendi din Braşov.
Echipa sașilor din Sibiu, prima campioană națională de handbal a României
Societatea de Gimnastică Armin Sibiu a fost campioana absolută a primelor ediții ale campionatului național organizat de federație. Sașii sibieni au câștigat toate finalele, din 1934 până în 1938! În 1937 și 1938, lupta pentru titlu s-a dat cu Societatea de Gimnastică din Bistrița (B.T.V.).
În finala sezonului 1937/1938, S. G. Armin s-a calificat după ce a câștigat campionatul său regional și a întâlnit în semifinală, la București, echipa locală Viforul Dacia, a doua clasată în campionatul regional Muntenia, de care a dispus cu 11:3. B.T.V., campioana regiunii Bistrița, a jucat în semifinală, tot în Capitală, cu C.F.R., campioana regională, de care a dispus cu 8:6. Finala a fost jucată pe 19 iunie, la Sibiu, pe stadionul O.N.E.F., în fața a 2500 de spectatori. S. G. Armin a învins B.T.V. cu scorul de 12:9 (7:5). Au marcat: Kirschner (4), Heidel (3), Henning (2), Zacharias, Konnerth și Hermanstädter pentru Sibiu, Benedek (4), Hanek (3), Haltzustüger și Weber pentru Bistrița. Placheta de campion național pentru sezonul 1937/1938 este expusă în prezent la Brașov, în Olimpia – Muzeul Sportului și Turismului Montan.
Hegemonia sibienilor s-a încheiat în anul 1939, dar handbalul din România rămânea tot o afacere între sași: B.T.V. a învins în semifinală H.T.V. și a ajuns în finală cu K.T.V. (echipa Societății de gimnastică din Brașov/Kronstadt). Considerat „joc eminamente german”, handbalul era practicat la sud de Carpați doar de câțiva jucători polisportivi din Capitală, atunci când programul sporturilor lor preferate permitea aceasta.
Generația pierdută
În 1938, primul campionat mondial de handbal în 11, care urma să se dispute între 7 și 10 iulie la Viena, a fost mutat în Germania. Invadată de armata lui Hitler de patru luni, Austria nu mai exista ca stat liber.
La turneu au participat 10 echipe, toate din Europa, în ordinea clasamentului final: Germania, Elveţia, Ungaria, Suedia, România, Cehoslovacia, Polonia, Danemarca, Olanda şi Luxemburg. România a jucat primul meci pe 7 iulie, la Magdeburg, și l-a câștigat (12:6, cu Luxemburg, 7 goluri Kirschner și 3 Henning), dar a ratat calificarea în semifinale, în fața Suediei (6:7).
Așa se încheia prima parte a istoriei handbalului din România. În 1920, profesorul Binder se întorcea acasă, la Sibiu, din capitala unui Reich înfrânt, aducând cu el un joc care va face istorie pentru concetățenii săi. În 1938, jucătorii români se trezeau în capitala celui de-Al Treilea Reich înconjurați de lozinci care proclamau superioritatea spiritului german. Și Germania a câștigat totul la handbal: titlul olimpic, în 1936; titlul mondial, în 1938! Anul următor, Hitler a început Al Doilea Război Mondial, pierdut până la urmă de Germania. Toată lumea a avut pierderi imense. Și lumea handbalului a pierdut o generație extraordinară, în Germania, în Transilvania!
Olimpia – Muzeul Sportului și Turismului Montan
Pe 22 martie 2024, Muzeul Judeţean de Istorie Brașov a deschis secţia Olimpia – Muzeul Sportului și Turismului Montan. Bunurile culturale care ilustrează articolul fac parte din colecţia muzeului de la Olimpia și pot fi văzute în cadrul expoziţiei permanente, alături de multe alte piese de patrimoniu istoric sportiv.
Acest articol a fost publicat în numărul 272 al revistei „Historia” (revista:272), disponibil în format digital pe platforma paydemic.
Foto: Olimpia – Muzeul Sportului și Turismului Montan, „Arhiva Asociației locului natal Mediaș” / Heimatgemeinschaft Mediasch eV, Getty Images
Note:
1 Paternitatea jocului de handbal este notată în dicționare pentru profesorul danez de gimnastică și medaliat olimpic Holger Nielsen. El a scris setul de reguli pentru „Haanbold” în 1898 (publicat în 1906). Alte forme antebelice de handbal au fost „torball”, dezvoltat în Germania de Hermann Bachmann, pe un teren similar ca suprafață cu terenul actual (40 x 20 m), și „hazena”, inventat în Praga de Vaclav Karas, în 1905, și rapid răspândit în Balcanii de Vest, Galiția și Rusia.
2 ,,Coetus” (Ceată), organizaţie a elevilor creată de Johannes Honterus, cu scopul integrării mai uşoare a acestora în viața de adult.