Hamburgerul, chifteluţa americană cu nume nemţesc

Bucata de carne tocată şi condimentată, asezonată cu diverse topinguri şi pusă într-o chiflă, este cel mai la îndemână fel de mâncare ce poate fi procurat din restaurantele fast-food de cineva care vrea să se hrănească fără să piardă vremea.

Originea exactă a hamburgerului nu este cunoscută cu exactitate şi nu va fi, probabil, niciodată. Cei mai mulţi istorici cred că hamburgerul a fost inventat de un bucătar căruia i-a venit ideea să aşeze o bucată de carne tocată între două felii de pâine, dar nu se ştie cine a fost acela. Ce se ştie însă cu certitudine e că termenul „hamburger” vine de la numele oraşului nemţesc Hamburg, al doilea ca mărime din Germania, de unde au emigrat foarte mulţi nemţi în Statele Unite ale Americii.

De la „Hoarda de aur” la biftecul tartar

Obiceiul de a te hrăni fără a pierde vremea datează – se spune – încă din timpul lui Genghis Han (1167-1227). El şi armata sa de mongoli călare, cunoscută drept „Hoarda de aur”, cuceriseră mare parte din Rusia, Ucraina şi Kazahstan.

Permanent în mişcare, nu aveau timp să aprindă focul pentru a prepara ceva de mâncare. Cea mai simplă metodă era aceea de a consuma bucăţi de carne de oaie sau de capră, pe care le purtau cu ei sub şaua calului. Aceasta ar putea fi, de altfel, originea biftecului tartar.

Mai mulţi bucătari reclamă paternitatea ideii

Unul dintre posibilii părinţi ai chifteluţei servite în chiflă este Charlie Nagreen (1870-1951) din oraşul american Seymour, Wisconsin. La 15 ani acesta vindea aşa numitele „fripturi Hamburg” la standul său, în timpul unui festival local, Outagamie Country Fair.Fără succes însă pentru că oamenii nu voiau să piardă distracţia pentru a se opri să ia masa. În 1885, Nagreen a decis să aşeze bucata de carne între două felii de pâine, astfel încât oricine se putea mişca liber şi mânca în acelaşi timp. Ideea sa a fost bine primită de public, iar felul de mâncare a fost cunoscut drept „hamburgerul Charlie” şi servit până la moartea autorului.

Un alt potenţial părinte al hamburgerului este considerat bucătarul Fletcher Davis, cunoscut şi ca Bătrânul Dave;acesta a susţinut că a avut ideea de a aşeza chifteluţa de carne tocată între două bucăţi de pâine, în 1880, în Atena, Texas. De altfel, jurnalistul texan Frank X. Tolbert menţionează numele unui vânzător numit Fletcher Davis care oferea hamburgeri într-o cafenea pe strada Tyler 115, în Atena, Texas. Localnicii spuneau că Davis vindea sendvişuri cu carne de vită, fără a fi dat însă vreun nume invenţiei sale.

Într-o altă versiune, hamburgerul ar fi luat naştere în Germania, prin 1891, când bucătarul Otto Kuasw, care-şi avea taraba în portul Hamburg din Germania, a creat un sendviş foarte popular printre marinari. Era făcut din file de vită prăjit în unt, servit cu un ou fript şi două felii de pâine, prăjite şi ele. Sendvişul se numea friptură de vită nemţeascăşi poate fi considerat un precursor al hamburgerului. Mulţi dintre aceşti marinari au călătorit cu vaporul către New York, astfel că ipoteza conform căreia felul de mâncare a migrat pe această cale către Statele Unite ale Americii este foarte plauzibilă.

Wimpy din „Popeye Marinarul” şi fraţii McDonald

Unul dintre agenţii de publicitate ai celebrei chifteluţe a fost Popeye Marinarul, în benzile desenate create de Elzie Crisler Segar (1894-1938) pentru ziarul „Hearst”. Wimpy, unul dintre amicii lui Popeye, era un mare consumator de hamburgeri, prea ieftini pentru a mai plăti pentru ei. Una dintre replicile favorite ale lui Wimpy era:„Îţi voi plăti marţi pentru un hamburger servit astăzi”. Succesul comicsurilor a fost unul fulminant, astfel încât au început să apară restaurante Wimpy care nu vindeau altceva decât burgeri.

În 1937, Patrick McDonald şi cei doi fraţi ai săi, Richard şi Maurice, inaugurau un restaurant fără pretenţii numit Airdrome pe Huntington Drive Route 66, lângă aeroportul din Monrovia, California. Succesul în afaceri a venit însă în 1940, după deschiderea restaurantului McDonald’s în San Bernadino, California. După analiza vânzărilor, fraţii au constatat că, deşi aveau în meniu peste 25 de oferte, cel mai bine se vindeau hamburgerii. Fraţii McDonald sunt cei care au introdus noţiunea de fast-food în vestul SUA în 1948. De la început, ei au mers pe ideea preparării în doar câteva minute a hamburgerilor şi a hot dog-ului şi a cumpăririi acestora de la fereastra maşinii.