Deciziile catastrofale ale lui Winston Churchill în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

Al Doilea Război Mondial a început efectiv la 1 septembrie 1939 și nu s-a desfășurat după scenariile elaborate cu grijă de către politicieni și militari, cei ce se pregătiseră intensiv pentru o nouă confruntare pentru hegemonie regională și mondială. Armata germană a stricat calculele strategilor francezi în mai 1940 și pe cele ale sovieticilor în iunie 1941. Wehrmacht-ul părea de neoprit și Germania se anunța ca o mare putere planetară.

Succesele militare au provocat gelozia samurailor și forțele nipone au atacat în Pacific. Chiar dacă războiul era previzibil, comandanții inamici au fost surprinși de viteza cu care au înaintat forțele japoneze, acestea ajungând la granițele Indiei și aproape de Australia. Noroc că a intervenit Generalul „Distanță” și mașina de război niponă a trebuit să se refacă un timp, vapoarele militare având nevoie de revizii amănunțite.

În plus, pierderile suferite în oameni și armament impuneau o refacere a unităților tactice. Loviturile administrate de portavioanele americane în Marea Coralilor și la Midway în mai – iunie 1942 au tăiat din elanul conducătorilor japonezi, cei ce plănuiau o ofensivă care să le aducă Australia sub control. Cum dotarea cu armament greu era precară, planul nu era chiar utopic.

Au fost căutate cauzele dezastrului de până-n iunie 1942 și s-a ajuns la concluzia că au fost forțe puține, insuficient antrenate și înzestrate. Totuși, Malaysia a fost apărată de 88.000 de militari ai imperiului britanic și Singapore era o fortăreață legendară. Istoricul Liddell Hart a scris că acești luptători nu aveau în dotare un tanc și nici avioanele nu erau de cea mai bună calitate. Au fost trimise două nave principale de luptă, dar amândouă au căzut victimă aviației vrășmașe.

Cuirasatul Prince of Wales și crucișătorul de bătălie Repulse n-au putut face mai mult fără protecție aeriană. Unde erau armele esențiale pentru dotarea trupelor terestre și de aviație? Se poate spune că erau trimise să apere alte teritorii britanice, împotriva lui Rommel în nordul Africii. Greșit! Winston Churchill a scris o carte de memorii și acolo a pus o idee: armamentul era expediat către Uniunea Sovietică și s-a renunțat la apărarea teritoriilor din fața Japoniei.

Numai din modelul Valentine au fost trimise 216 unități, adică echivalentul unei divizii de tancuri. Erau mult mai performante în raport cu ceea ce aveau adversarii asiatici, dar au ajuns pe meleagurile comuniste. Alte 959 au plecat în anul 1942 și a fost absolut normal ca forțele britanice să se retragă și apoi să nu poată trece la ofensivă. Au fost expediate și tancuri Matilda II, renumite prin faptul că rezistau la loviturile antitanc și numai piesele germane de calibrul 88 mm reușeau să fie nimicitoare.

Armamentul antitanc nipon era mai mult decât arhaic în performanțe și ar fi fost greu de înfruntat poziții sprijinite de tehnica blindată. Au fost urcate în vapoare 145 de mașini în anul 1941 cu destinația Uniunea Sovietică. Se poate spune că erau prea grele, prea lente și că nu puteau să acționeze în condiții de teren dificil. Fals! Mașinile ajunse pe îndepărtatul și specialul front asiatic au fost folosite până în anul 1945 și inamicul a avut mari probleme cu aceste mișcătoare cetăți din oțel. Londra a mai trimis 626 de unități în cursul anului 1942 și așa se explică de ce nu prea era tehnică de luptă prin Asia de Sud-Est.

A fost un coșmar de patru ani pentru prizonierii ajunși în mâinile niponilor, foarte duri cu cei ce se predau în lupte. Atrocitățile împotriva militarilor și civililor au fost legendare.

Toate nenorocirile au plecat de la Winston Churchill, cel hotărât să ajute cu orice preț comunismul lui Iosif Vissarionovici Stalin. Culmea este că premierul încă mai este văzut ca un erou în Anglia. În realitate, a fost un obsedat de putere încă din tinerețe și toate acțiunile realizate au avut drept obiectiv menținerea în cele mai înalte funcții, chiar dacă inteligența nu era ceva ce-l caracteriza pe cel de familie nobilă. Există în continuare un adevărat cult pentru cel ce a condus destinele Angliei în conflictul planetar și a rămas un erou pentru că finalul a fost totuși încununat de o victorie strălucită împotriva forțelor Axei.

Statui și documentare onorează memoria celui care ar fi salvat Anglia de la înfrângere și chiar de la dispariție, dar s-ar putea să se constate că liderul uzat moral și fizic să fi contribuit în mod decisiv la agravarea problemelor Londrei. Se poate să fi jucat rolul de cutie de rezonanță pentru lumea comunistă și a nenorocit țara, Europa și Asia de Sud-Est. Winston Churchill a mers din catastrofă în catastrofă, dar a avut ceva noroc și a părut că Marea Britanie este o putere învingătoare în 1945. În realitate era o putere epuizată, absolut la mila SUA pentru finanțarea refacerii economice.

_{Foto sus: Winston Churchill (© The Library of Congress)}

Bibliografie minimală

• Bușe, Constantin, Zorin Zamfir, Japonia Un secol de istorie 1853 – 1945, Editura Humanitas, București, 1990.

• Chant, Christopher, Warships of the World, Hermes House, 2011.

• Churchill, Winston, Al Doilea Război Mondial, vol. II, Editura Saeculum I.O., București, 1996.

• Gailey, Harry A., Războiul din Pacific, Editura Saeculum I. O., Editura Vestala, București, 1998.

• Lord, Walter, Pearl Harbor, Editura Politică, București, 1970.

• Manole, Ilie, Ioan Damaschin, Confruntări navale, vol. 2 Editura Militară, București, 1988.

• Negrea, Radu, Banii și puterea, Humanitas, Vasiliu, Florin, De la Pearl Harbor la Hiroshima, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986.București, 1990.

• Suvorov, Victor, Ultima Republică, vol. III, Polirom, Iași, 2011.

• Stokesbury, James L., Scurtă istorie a celui de-Al Doilea Război Mondial, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1993.

• Vasiliu, Florin, De la Pearl Harbor la Hiroshima, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986.