De cinci ori prim-ministru, mai mult decât oricare alt om politic român

De cinci ori prim-ministru, mai mult decât oricare alt om politic român, Ionel Brătianu rămâne făuritorul României Mari, în urma Primului Război Mondial, dar și un reformator de țară și de mentalități. 

Ion I.C. Brătianu – cunoscut mai degrabă sub numele de Ionel Brătianu, spre a-l diferenţia de (în egală măsură) ilustrul său tată – s-a născut la 20 august 1864, fiind al treilea dintre cei opt copii ai cuplului Ion și Pia Brătianu.

Apreciindu-i talentul literar, mama sa propunea: „Pe Ionel să-l facem avocat, ne scoate sărăcia din casă“, dar propunerii acesteia Brătianu-tatăl i se opunea cu îndârjire: „Este singura profesie de la care îi opresc pe băieții mei cu amenințarea de blestem și de a le lua numele. Nici o conștiință nu rezistă la ispitele pledoariilor și la controversele cauzelor. În Cameră, avocații mi-au amărât zilele îndestul“.

Aşa că, după absolvirea studiilor liceale la Colegiul „Sf. Sava“ din Bucureşti, în vara anului 1883, la îndemnul tatălui său, Ionel Brătianu va pleca la Paris ca să urmeze cursurile Școlii de Poduri și Șosele. Înainte de aceasta, petrece un an la Liceul Saint-Barbe și apoi, între 1884 și 1886, la Școala Politehnică. După trei ani de pregătire matematică, Ion I.C. Brătianu se înscrie la Școala de Poduri și Șosele din Paris, pe care o absolvă în anul 1889, când primește diploma de inginer constructor. 

„ ...porturi, canaluri și mai ales irigații, atât de necesare țării noastre”

Despre viața și studiile lui Ion I.C. Brătianu în acești șapte ani putem afla informații din impresionanta corespondență pe care a purtat-o cu familia, peste două mii de scrisori adresate părinților și fraților, scrisori păstrate la Biblioteca Academiei, Cabinetul de Manuscrise. Publicăm în cele ce urmează fragmente sugestive din acestea. 

La 3 martie 1887, Ionel îi destăinuia tatălui său că era atras de cursul de Hidraulică și că se gândea să se specializeze în această ramură, „adică în porturi, canaluri și mai ales irigații, atât de necesare țării noastre”. De altfel, prof. ing. Alfred Durand Claye, titularul cursului, un strălucit specialist, îi sugera să vadă „lucrările de regularizare a cursurilor torențiale și irigații din sudul Spaniei mai ales, care se aseamănă mult cu România”. 

Cu mult haz, Ionel Brătianu descria familiei, la 23 aprilie 1887, desfășurarea examenului de chimie, arătând că, „după 3 zile de manipulări și spargeri de sticle și sticluțe” în laboratorul de chimie, a obținut nota 16 (notele erau până la 20). Revenit în țară pentru a-și petrece vacanța, Ionel participă, în iunie 1887, alături de A. Saligny, la inaugurarea liniei ferate la Râmnicu Vâlcea, dar și la cercetarea construcției docurilor și silozurilor de la Brăila, primele silozuri din Europa la care s-a folosit betonul armat prefabricate. 

Pe şantierele lui Gustave Eiffel

În cel de-al doilea an de studii (1887/1888) la Școala de Poduri și Șosele din Paris, Ion I.C. Brătianu urmează cursurile obligatorii, dar și un curs de Drept administrativ, care era obligatoriu pentru francezi, dar pe care îl va urma şi Ionel, socotindu-l folositor. Îşi va începe practica din vara anului 1888 pe șantierele inginerului Gustave Eiffel, care-1 primește la recomandarea lui Eugeniu Carada, cu care era prieten.

Fondator al Băncii Naționale a României în 1880, Eugeniu Carada a fost ca un al doilea tată pentru Ionel Brătianu, îndrumându-l în anii formării ca inginer, dar și ca politician și om de stat, ulterior – dovadă stă corespondența dintre cei doi. 

La rugămintea aceluiaşi Carada, Gustave Eiffel îi va da lui Ionel scrisori de recomandare pentru a vizita alte zece uzine. Despre atelierele pe care le va cerceta Ionel Brătianu nota: „Atelierele de construcții, după cum văd, se aseamănă toate. Acel al lui Eiffel are însă un caracter mai simplu, mai practic, mai inteligent prin urmare”. Amintim că în anii 1888 erau în plină desfășurare lucrările de construcții ale viitoarei Expoziții Universale de la Paris din 1889. Astfel că Ion I.C. Brătianu va putea urmări o parte din aceste lucrări și mai ales ridicarea Turnului Eiffel, proiectat și executat de Gustave Eiffel.

Mai 1889: „Inginer Ion I.C. Brătianu”

După încă un an de studii, la 27 mai 1889, Ionel Brătianu îşi anunță familia că a absolvit Școala de Poduri și Șosele, devenind inginer. Semnează scrisoarea „Inginer Ion I.C. Brătianu”. 

În toamna anului 1889, Ionel se întoarce în țară cu dorința de a intra în corpul tehnic pentru a-și dovedi capacitatea profesională. De altfel, nici tatăl său nu dorea să-și vadă fiul implicat în hățișurile vieții politice înainte de experiența pe care i-o oferea munca, iar tot ce știa el mai bine la momentul revenirii era ingineria. 

La 1 noiembrie 1889 e numit inginer asistent în serviciul căii ferate Fetești-Cernavodă, condus de inginerul Anghel Saligny. Lui Ion I.C. Brătianu i se va încredința conducerea lucrărilor de lărgire a liniei Bacău-Piatra-Neamț, studiul și construcția variantei noi pentru amplasarea gării din Râmnicu-Sărat. 

În același timp, va participa și la construcția podului peste Dunăre, sub conducerea directă a lui A. Saligny. Printre celelalte sarcini, A. Saligny îi va încredința lui Ion I.C. Brătianu conducerea serviciului care fotografia realizarea podului peste Dunăre. Mărturie stă și scrisoarea pe care el i-o trimite fratelui său Vintilă, la Paris, pentru a-i cumpăra un aparat fotografic.

Ministru al Lucrărilor Publice

Cariera inginerească a lui Ion I.C. Brătianu se sfârșește în anul 1895, în luna septembrie, după inaugurarea podului peste Dunăre. Atunci, la insistențele lui Dimitrie Sturdza, Ionel va candida pentru parlament, fiind ales deputat de Gorj în 1896. În 1897, la nici 33 de ani, lui Ion I.C. Brătianu i se încredințează portofoliul de ministru al Lucrărilor Publice. 

Un rol deosebit i-a revenit lui Ion I.C. Brătianu, în calitate de ministru, la construcția Portului Constanța, când a trebuit să ia măsuri ferme pentru deblocarea lucrărilor oprite de antrepriza Hallier, care își epuizase fondurile. Printre primele măsuri a fost numirea, în 1897, a prof. ing. Gh. Duca la conducerea lucrărilor și punerea în regie a lucrărilor. Litigiul cu antrepriza Hallier a fost tranșat de un „tribunal arbitrar” înființat în ianuarie 1900, al cărui președinte a fost Mihail C. Șuțu, guvernatorul Băncii Naţionale a României. 

O atenție deosebită a acordat Ministerul Lucrărilor Publice condus de Ion I.C. Brătianu dezvoltării rețelei de căi ferate din țara noastră. Să reținem că lungimea totală a liniilor ferate în exploatare, în anul 1896, era de 2.879,6 km. În următorii ani, 1897 – 1898, a sporit cu 200 km (100 km/an). Atunci se vor realiza liniile ferate de legătură ale Vechiului Regat cu Transilvania – a se vedea, de pildă, Râmnicu Vâlcea – Râul Vadului (60 km) – şi tot acum se va realiza o altă legătură cu Transilvania, Șoseaua Cârligu Caprei-Frontieră, pe Valea Jiului, la care, pentru prima oară la noi, tânărul inginer O. Alexandrini va executa un pod din beton de 26 m deschidere. Interesul tehnic al lucrării l-a determinat pe ministrul Ionel Brătianu să facă o vizită, împreună cu P. Ferdinand și cu prof. ing. Elie Radu. 

Tot în anii mandatului săum se vor construi Palatul Casei de Depuneri și Consemnațiuni și Palatul Poștelor (azi, Muzeul de Istorie Națională). 

Prim-ministrul Ionel Brătianu

La 27 decembrie 1908, Regele Carol I îi încredințează lui Ion I.С. Brătianu conducerea guvernului țării. El va fi prim-ministru între anii 1908 – 1910, 1914 – 1919, 1922 – 1927 (12 ani). 

În timpul guvernării sale apar în peisajul Capitalei alte construcţii remarcabile: Palatul Ministerului Lucrărilor Publice (azi, Primăria Capitalei), Palatul Bursei și Camerei de Comerț, Palatul de Justiție Ploiești (azi, Palatul Culturii), Palatul Societății Politehnice București, Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia, Universitatea București, Liceul D. Cantemir și altele. 

La încoronarea de la Alba Iulia, Ion I.C. Brătianu, în calitate de prim-ministru, a adus coroanele Regelui și Reginei. În anul 1925, guvernul Ion I.C. Brătianu promovează Legea pentru Unificarea administrativă, care conținea obligativitatea tuturor comunelor „ca, în termen de 4 ani, să-și întocmească planurilor de amenajare și sistematizare”. Dar Ionel Brătianu ne-a mai lăsat o moștenire, de care ar trebui să ne îngrijim: Așezămintele Ion I.C. Brătianu din București, unde a strâns un tezaur neprețuit de documente, cărți și hărți.

Fragmentul face parte dintr-un text publicat în numărul 282 al revistei „Historia” (revista:282), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 17 iulie - 14 august, și în format digital pe platforma paydemic.

FOTO: Getty Images