De ce este important Donbas-ul pentru liderii politici de la Moscova?

Luna februarie a anului 2022 putea să fie una obișnuită din scurgerea timpului dacă un oarecare lider politic n-ar fi dorit să rămână cumva în istorie prin revenirea la termenii și situațiile din trecut. S-a pornit un devastator război pe motiv că se face o denazificare a Ucrainei, cuvânt ce aducea aminte de politicile de exterminare din vremea Uniunii Sovietice. Centrul de putere de la Moscova este evident căzut în trecut, dar trebuia cumva să-și dea arama pe față.

Un alt motiv a fost cel prin care se susținea că se luptă pentru drepturile și libertățile locuitorilor din Donbas, mereu amenințați de forțele ucrainene. Situația fierbinte era întreținută din 2014 și a pulberea a explodat în februarie printr-o operație militară specială.

Oare de ce vrea Kremlinul un teritoriu ce este absolut nesemnificativ ca suprafață în raport cu imensa Federație Rusă? O carte de economie din perioada sovietică ne lămurește imediat. N. N. Baranschi a scris în 1951 Geografia economică a U.R.S.S. și informațiile sunt prezentate într-un stil simplu, clar. A fost tradusă și în limbile folosite în lagărul comunist pentru ca tot omul nou să priceapă ce înseamnă forța ideologiei de stânga, singura care poate să aducă fericirea și libertatea pe planetă prin eliminarea principiilor retrograde de tip burghez.

Iosif Stalin era în mod special interesat de cărbune, sursa de energie pentru obținerea oțelului necesar în industria constructoare de mașini. S-a făcut totul pentru dezvoltarea mineritului și inima neagră a imperiului roșu se afla în Donbas. Regiunea producea 77,5 milioane de tone de cărbune din totalul de 128 al Uniunii Sovietice la nivelul anului 1937. Chiar dacă regiunea a fost devastată de luptele din conflagrația mondială începută în anul 1939, investițiile au dus la refacerea minelor și a instalațiilor pentru obținerea de cocs, producția urcând la 88 de milioane de tone în 1950. Ponderea din total a scăzut însă pentru că au fost deschise noi bazine în adâncimea teritoriului sovietic. Totuși, Donbas-ul dădea 35% din producție.

Cărbunele mergea în siderurgie și furnalele au fost ridicate aproape de mine pentru a reduce cheltuielile de transport. Regiunea de sud asigura înainte de 1941 peste jumătate din cantitatea de oțel produsă în colosul comunist și circa două treimi din cea de fontă.

Este absolut normal ca Moscova să fie interesată de regiune, mai ales că acolo se află și fondanții necesari metalurgiei. Chiar dacă oțelul a început să fie înlocuit cu materiale sintetice sau cu metale mai ușoare, industria militară consumă mari cantități și este bine să fie acumulate rezerve de materii prime.

Spațiul actual al Ucrainei a fost un adevărat El Dorado pentru centrul de putere de la Moscova, oraș supradimensionat ce are nevoie de resurse ale solului și subsolului pentru supraviețuire. Nu poți să duci o politică mondială dacă nu ai la dispoziție forță umană din belșug și capacități industriale. Terenurile pot asigura și produse alimentare pentru aprovizionarea regiunilor bătute de vânturile reci.

Donbas-ul, extins și la Harkov, ar fi fost un nou motor al Federației Ruse pentru a pune pe picioare o nouă Uniune Sovietică, visul celor care au rămas în trecut. Ideal ar fi fost să se ocupe intactă întreaga Ucraină, dar planul unui Blitzkrieg în februarie 2022 a eșuat. Conducerea de la Moscova ar fi interesată de un nou pol industrial în Ucraina pentru a avea la dispoziție în caz de război materiile prime necesare armatei. Foarte importante sunt și capacitățile pentru repararea armamentului greu avariat în lupte. Fabricile Leningradului au aprovizionat deosebit de eficient trupele trimise la asalt în iarna anului 1939 și astfel de lecții nu sunt uitate de către planificatori.

_{Foto sus: Tancuri ucrainene în regiunea Donbas, sub supravegherea unei misiuni OSCE, în anul 2015 (© OSCE)}

Bibliografie minimală

• Baranschi, N. N., Geografia economică a U.R.S.S., Editura de stat pentru literatură științifică, București, 1953.

• Marples, David, R., Rusia în secolul XX, Editura Meteor Press, București, 2014.

• Sarin, Oleg, Lev Dvoretsky, Război contra speciei umane, Antet, București, 1997.