Ciocolata noastră cea de toate zilele
Repetați după mine: cio-co-la-tă. Ciocolată! Gustul dulce al copilăriei, răsfățul tinereții, mărul interzis al adulților care numără calorii. Lumea de azi este obsedată de ciocolată, pe care o găsim pe toate drumurile, sub toate formele – baton, cremă, bomboană, băutură –, și însoțită de arome cât mai variate – de la banalul lapte sau caramel, până la sare de mare sau chili. Pentru mulți dintre noi, nu trece o săptămână fără să fi mâncat măcar o bucățică de ciocolată. Elvețienii, spre exemplu, conduc clasamentul mondial al ciocoholicilor, cu un consum anual de peste nouă kilograme per capita. Însă ciocolata din trecut cu siguranță că astăzi nu ne-ar tenta. Xocolatl, băutura din cacao preparată și consumată în America Centrală încă de-acum 2000 de ani, era pur și simplu o apă amară. Mult mai târziu a fost ea aromatizată ba cu zahăr, ba cu miere, astfel încât oamenii au început s-o consume cu plăcere. Și pentru mult timp, aceasta a fost singura formă prin care ciocolata era consumată: lichidă. Vă poftim, deci, să cinstim cu o cană de ciocolată fierbinte și să parcurgem această istorie... dulce.
Mileniul I î.e.n. Olmecii sunt, se pare, primii care folosesc boabele de cacao. Datele arheologice și lingvistice arată că această civilizație precolumbiană, răspândită în zona Mexicului și a Guatemalei de azi, consuma cacao.
250-900 Pentru mayași boabele de cacao sunt atât de valoroase încât le folosesc drept monedă de schimb. Din cacao, ei prepară o băutură caldă numită xocolatl („apă amară”).
1200-1500 Aztecii își extind imperiul în America Centrală și percep tribut sub formă de boabe de cacao. La azteci, xocolatl – care se consumă și rece, nu doar caldă – se îndulcește cu miere sau vanilie și se condimentează cu ardei iute.
1502 Cristofor Columb, aflat în a patra călătorie de explorare a Lumii Noi, intră în contact pentru prima dată cu cacaua, în Nicaragua.
1519 Conchistadorii lui Hernán Cortés cuceresc Imperiul Aztec și află pentru întâia dată care este valoarea boabelor de cacao. Cortés însuși îl vede pe împăratul Montezuma consumând o băutură preparată din aceste boabe.
1528 Cortés aduce planta de cacao în Spania, iar în rândul elitei spaniole se răspândește consumul de ciocolată caldă.
1606 Secretul ciocolatei, păstrat cu discreție de spanioli, trece granițele regatului Castiliei și ajunge în Italia, grație exploratorului Francesco Carletti, revenit în Lumea Veche după o călătorie în America Centrală.
1650 Ciocolata devine extrem de populară în Anglia, la Curtea Regelui Carol al II-lea.
1753 Biologul suedez Carl von Linne dă denumirea științifică a arborelui de cacao: Theobroma Cacao.
1828 Ciocolatierul olandez Conrad J. Van Houten patentează presa pentru cacao: o metodă de a extrage grăsimile din boabele de cacao, pentru a obține o pudră fină și, separat, unt.
1847 J.S. Fry & Sons inventează primul baton de ciocolată, amestecând pudra de cacao cu unt – și zahăr, bineînțeles.
1853 Odată cu extinderea plantațiilor de cacao din Africa și Indiile de Vest, dar și cu dezvoltarea rețelei de transport intercontinental, taxele de import scad, iar ciocolata devine mai ieftină și mai accesibilă publicului larg.
1875 Daniel Peter și Henri Nestlé produc un baton de ciocolată cu lapte condensat; se naște ciocolata cu lapte.
1879 Elvețianul Rodolphe Lindt inventează un aparat mecanic prin care ciocolata este frământată la temperaturi înalte. Rezultatul: apariția ciocolatei fondante, mai gustoasă și mai fină.
1908 Elvețianul Theodor Tobler revoluționează piața ciocolatei cu un baton în formă triunghiulară. Faimoasele triunghiuri ale ciocolatei Toblerone reprezintă Alpii Elvețieni.
1912 Belgianul Jean Neuhaus inventează pralinele de ciocolată.
1913 Jules Suchard prepară primele batoane de ciocolată turnate în formă și umplute cu diverse creme.
1939-1945 Ciocolata, de-acum îndrăgită de toată lumea, își face loc și în rațiile soldaților trimiși pe front.
1941 Americanul Forrest Mars Sr. creează bombonelele colorate umplute cu ciocolată sau alune numite M&M’s.
1946 Cofetarul italian Pietro Ferrero, confruntat cu cantitățile mici de cacao de care putea face rost în Italia postbelică, prepară o cremă tartinabilă din zahăr, alune și doar puțină cacao, pe care o numește Giandujot. Două decenii mai târziu, fiul său, Michele, perfecționează rețeta și redenumește produsul. Așa se naște Nutella.