Cine au fost cei care și-au scris memoriile despre ziua de 1 Decembrie 1918?

În spațiul românesc evenimentul final și desigur cel mai important al Unirii – Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și decizia unanimă de Unire luată aici − este reflectat de către memorialiști dintr-o diversitate de unghiuri și de pe poziții doctrinare plurivoce. 

Literatura memorialistică dedicată zilei de 1 Decembrie 1918 ni se înfățișează ca un caleidoscop: țărani  din sate transilvane care aștern spre finalul vieții amintirile participării lor la Alba Iulia, învățători, preoți care fac același lucru, socialiști ,,obligați” de Partidul Comunist din România să povestească pentru  jubileul Unirii versiunea cosmetizată a clasei muncitoare, viitori politicieni marcanți ai Ardealului. Nu lipsește din peisaj nici perspectiva bucureșteană redată de elita politică și intelectualitatea Vechiului Regat: Constantin Argetoianu, Vasile Cancicov, Nicolae Iorga.

Mărturiile privitoare la Alba Iulia și la derularea zilei de 1 Decembrie sunt izvorâte direct din dorința participanților de a ține jurnale ale vieții lor și de a le publica în timpul vieții ori intermediate de către inițiative ale unor  publicații interbelice, ale unor intelectuali, autorități ale statului ori familii. Toate aceste evocări ale momentului Alba Iulia sunt publicate sub diverse forme: articole ale presei contemporane evenimentului, interviuri în presă, broșuri conținând  discursuri și conferințe ale participanților, cărți, crestomații scoase în perioada interbelică, în cea comunistă și după 1990 etc.

Multe mărturii ale liderilor marcanți ai zilei de 1 Decembrie 1918 sunt publicate în presa interbelică așa cum sunt articolele evocatoare ale unor amintiri de la Alba Iulia ale lui  – Vasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop etc. Altele sunt generate de aniversări ale Unirii (1928, 1943, 1968).

Astfel spre exemplu, în 1943, Institutul de Istorie Națională al Universității Daciei Superioare și-a propus în condițiile tragice de atunci să realizeze un album cu delegații la Marea Unire. Istoricul Ioachim Crăciun a fost cel care și-a asumat această muncă dificilă și uriașă. Peste 600 de fotografii, mărturii și fișe biografice au rezultat din această idee frumoasă.

Vitregia istoriei face ca munca sa să fie valorificată mai târziu. Ea are meritul de a fi o contribuție la cunoașterea celor care au participat la evenimentele de la Alba Iulia, pentru că unii dintre foștii participanți oferă și detalii despre drumul spre Alba Iulia și atmosfera de acolo.

Jubileul din 1968 este o altă ocazie de a se produce noi mărturii sau noi versiuni: Tiron Albani, Enea Grapini, Iuliu Hossu, Dumitru Ciumbrudean. În cadrul familiilor participanților la Unire există, de asemenea, o preocupare pentru consemnarea evenimentelor și contribuției mai mici ori mai mari a fiecărui individ, iar mare parte dintre manuscrise nu au fost publicate niciodată. Unele au șansa de a fi editate postum,  după 1990.

Cei care-și scriu memoriile sunt cei norocoși. Mulți alții nu le mai pot scrie din felurite cauze: unii mor la distanță de câțiva ani după evenimente, alții sunt uciși în închisorile comuniste, exemplele lui  Maniu, Flueraș, Jumanca sunt, de departe, cele mai edificatoare.   

Acest text este un fragment din articolul „Călătoria spre Alba Iulia. Marea Unire reflectată în literatura memorialistică”, publicat în revista Historia Special nr. 25, disponibilă în format digital pe paydemic.com.