Cine a fost „TOPAZ”, cârtița sovieticilor din Cartierul General al NATO

Una dintre cele mai serioase afaceri de spionaj din interiorul NATO a debutat în 1968, când un ofițer HVA (STASI - n.r.) sub acoperire care acționa în Bonn a recrutat un tânăr vest-german – pe numele său Rainer Rupp – speculând aversiunea tânărului Rainer față de ordinea mondială din jurul său. La o întâlnire cu doi ofițeri HVA în Berlinul de Est, lui Rupp i se propune să se angajeze la NATO după finalizarea studiilor.

Neavând prea multe planuri de viitor după terminarea studiilor, talentatul tânăr german, vorbitor fluent de engleză și franceză, cu un IQ ridicat și o bună cunoaștere a economiei politice, a acceptat. După absolvire, datorită notelor excelente, i s-a oferit o slujbă de cercetător la Institutul pentru Economie Aplicată.

Din această instituție a fost mai facil să-și găsească o slujbă în cadrul NATO, elaborând analize despre efectele industriei de armament asupra economiilor naționale. Rupp primește numele de cod „Topaz” și transmite informații din interiorul Cartierului General al NATO prin curier către Berlinul de Est. Se căsătorește pe când lucra la NATO cu Anne-Christine și începe să urce în ierarhia sediului Alianței Nord-Atlantice.

Accesul la informațiile clasificate NATO se lărgește simțitor și începe să furnizeze informații detaliate despre capabilitățile de apărare ale tuturor statelor membre. Până în 1977, soția sa, care fusese informată despre natura călătoriilor misterioase ale soțului ei la Amsterdam, pentru a se întâlni cu ofițerul de legătură, și de documentele fotografiate în pivnița casei, l-a sprijinit în acțiunile sale.

Mai mult, ea s-a angajat la Agenția NATO pentru Managementul Sistemelor Integrate – NICSMA (NATO Integrated Systems Management Agency), de unde a procurat alte documente pentru HVA. S-a oprit din activitatea de spionaj odată cu nașterea copiilor.

La începutul anului 1983, Markus Wolf, șeful HVA, primește cea mai deprimantă analiză strategică elaborată de NATO cu privire la situația politică și militară a țărilor din Pactul de la Varșovia. Acest lucru a fost posibil datorită acestei prețioase surse HVA din interiorul NATO, care a reușit să fotocopieze studiul NATO care analiza balanța de putere Est-Vest la nivel global. Potrivit lui Wolf, documentul reprezenta o analiză „magistrală” a slăbiciunilor sistemului sovietic, cu accent pe declinul puterii militare și economice al țărilor comuniste.

Parcurgând documentul, Wolf și-a dat seama imediat că evaluarea statelor comuniste era extrem de precisă și corectă, NATO cunoscând destul de detaliat „maladia” care cuprinsese blocul comunist. În plus, șeful HVA știa că nu exista vreo speranță ca bătrânii lideri comuniști germani – denumiți ironic „capete de beton” – să încerce vreo schimbare. „Părea că suntem blocați într-o spirală precipitată a declinului”, recunoștea Wolf.

În perioada 1977-1989, Rainer Rupp a transmis peste 1.700 de documente NATO (totalizând peste 10.000 de pagini) către HVA/Stasi, care includeau planurile pentru întrebuințarea armamentelor nucleare în cazul unui război; sinteze referitoare la nivelurile de forțe și tehnică de luptă; rapoarte despre exercițiile militare; descrierea nivelurilor de alertă NATO, precum și rapoarte privitoare la programul SDI („Star Wars”).

În memoriile sale, Wolf recunoaște că Rupp a furnizat Manualul NATO pentru situații de criză (Crisis Handbook), Planul forțelor armate din NATO (300 de pagini) și Documentul final asupra Măsurilor de Protecție. Tot Rupp a transmis „biblia” planificatorilor strategici din NATO, Documentul Comitetului Militar NATO MC 161 - NATO Strategic Intelligence Estimate, un studiu detaliat al capabilităților armatelor Pactului de la Varșovia și ordinea lor de bătaie – nivel de clasificare Top Secret.

În perioada exercițiului de comandament „Able Archer 83”, Rupp a transmis ofițerilor de legătură HVA că NATO NU se pregătește de un război nuclear și că temerile sovietice sunt nefondate. Pentru a-i calma pe sovietici, a scanat toate documentele care priveau exercițiul și le-a trimis în Germania de Est. Întrucât toate documentele erau numerotate, ofițerii HVA și KGB au văzut că nu lipsea niciunul și nicio informație nu fusese omisă. Mai târziu, Rupp a pretins că informațiile transmise i-au împiedicat pe sovietici să lanseze lovituri nucleare prin surprindere și astfel s-a evitat o catastrofă.

Șeful Direcției I Generale a KGB (informații externe), Vladimir Kriucikov, era fascinat de materialul primit de la Rupp și chiar a solicitat să primească originalele documentelor NATO, pentru a putea pretinde că a citit exact aceleași documente ca și generalii NATO.

Odată cu desființarea Germaniei de Est, a început căutarea spionului despre care se știa că există în NATO, în ciuda măsurilor de securitate operațională luate de Wolf și de cei care l-au urmat la șefia HVA. Structura de securitate din cadrul NATO bănuia că nu urmăreau doar un spion, ci un cerc de spionaj, ținând cont de volumul documentelor livrate.

Hemoragia de secrete din interiorul NATO nu avea cum să nu fie descoperită. Numele său de cod a fost trădat de dr. Heinz Busch, un analist militar care a început să furnizeze informații către BND în 1990. Busch cunoștea numele de cod, dar nu și identitatea reală a lui Rupp. Abia în 1993, grație unor noi informații primite de la CIA, Rupp a fost arestat și condamnat în 1994 la 12 ani de închisoare și eliberat în iulie 2000.

„Cel mai dezastruos spion din istoria Alianței”

Deși pagubele pe care le-a provocat Alianței au fost imense, un raport clasificat al NATO de 141 de pagini l-a recunoscut pe Hermman Simm drept „cel mai dezastruos spion din istoria Alianței”. Raportul subliniază că Simm, în calitate de fost șef al structurii de securitate din Ministerul estonian al Apărării, avea acces la majoritatea documentelor clasificate NATO pe care țara sa le primea după aderarea la Alianță în primăvara anului 2004.

Până la arestarea din septembrie 2008, se crede că a furnizat agenților SVR mii de documente clasificate. Unele dintre acestea conțineau informații extrem de sensibile despre politicile de apărare secrete ale NATO, „inclusiv instalarea, întreținerea, procurarea și utilizarea sistemelor criptografice”.

Tot raportul clasificat NATO preciza că spionul SVR a „compromis o gamă largă de rapoarte și analize pe linie de informații militare ale NATO”, inclusiv pe cele legate de războiul împotriva terorismului, planurile secrete de apărare ale Alianței și pe linie de contraspionaj. Niciodată, concluziona raportul NATO, un spion nu a trădat un volum așa de mare de secrete militare pentru o perioadă așa de îndelungată.

Wolf nu a fost de acord cu argumentele Curții cum că „informațiile transmise ar fi avut consecințe tragice în caz de război”, pretinzând că, de fapt, au contribuit la relaxarea tensiunilor dintre cele două blocuri. „Fără el, am fi cunoscut mai puține despre NATO și ne-am fi temut mai mult de acesta”, încheie Wolf.

Află cum a ajuns omenirea la un pas de conflict nuclear în numărul 52 al revistei Historia Special (revista:special/52), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 iunie - 25 septembrie 2025, și în format digital pe paydemic.com.