CIA în epoca lui Gerald Ford

Proaspăt instalat la Casa Albă în 1974 ca președinte al SUA, Gerald Ford este confruntat cu un scandal internațional provocat de presa americană care tocmai dezvăluise publicului că SUA începea livrări de armament de miliarde de dolari către Israel și Egipt. Era un secret militar și deconspirarea lui era calificată de Ford ca “intolerabilă”. 

Legea Secretului de Stat

Se impunea urgent promulgarea unei Legi a Secretului de Stat, care să aducă presa în fața justiției în cazul divulgării în viitor, a informațiilor clasificate ca secrete. La ședința Consiliului Securității Naționale din 7 octombrie 1974 unde Ford a propus Legea Secretului de Stat, i se atrage atenția președintelui SUA că atmosfera politică din America nu este propice trecerii unei asemenea legi prin parlamentul țării.

Printre argumentele aduse în sprijinul acestei obiecții contra legii este lista secretelor de stat anterioare descoperite de poporul american ca fiind minciuni ale guvernului, lista cuprinzând printre altele:că avionul spion U-2 doborât asupra URSS cu Gary Powers la bord era “un avion meteorologic” (minciuna care l-a adus pe președintele Eisenhower în pragul demisiei);că America nu va ataca Cuba;că navele americane au fost atacate în Golful Tonkin de către Hanoi (pretext pentru aprobarea de către Congres a stării de război contra Vietnamului);că războiul din Vietnam a fost dus pentru o cauză dreaptă. Căderea de la putere a președintelui Nixon demonstrase americanilor că aceste minciuni nobile nu mai puteau servi democrației.

Tot în aceste zile de dezbateri, ziarul New York Times dezvăluia poporului american că CIA și FBI violau de peste 20 de ani corespondența poștală privată a cetățenilor SUA. Această nouă dezvăluire a dus la concedierea de la CIA a lui James Angleton, șeful departamentului de contraspionaj și autorul cenzurii poștei americanilor. Tot Angleton era cel care a sabotat ancheta parlamentului american privind asasinarea lui Kennedy, ascunzând detalii care l-ar fi primejduit pe el și pe fostul director al CIA, Allen Dulles în fața justiției americane. Gerald Ford fusese unul dintre membrii comisiei parlamentare de anchetare a asasinării lui Kennedy, iar acum ca președinte al SUA află cu consternare că existau aspecte ale asasinării despre care n-a știut nimic, pentru ca CIA „a făcut greșeala iresponsabilă de a nu ne da toate datele de care dispunea”. Aceste aspecte absente din ancheta comisiei, l-au urmărit pe Ford pentru restul vieții sale, potrivit propriei sale mărturisiri.

Senatul american și acțiunile ilegale ale CIA

Tot în această perioadă a istoriei CIA, din timpul președintelui Ford, are loc ancheta senatului american privind acțiunile ilegale ale CIA, anchetă care a durat tot anul 1975. Henry Kissinger este acum ministru de externe și Tim Weiner descrie în detaliu eforturile depuse de Kissinger pe lângă Ford pentru a bloca transferul de la CIA către Senat a tuturor informațiilor cuprinse în dosarul întocmit de directorul CIA, Bill Colby. Din acest dosar aflăm printre altele că acțiunile de asasinare de către CIA a unor șefi de state și guverne străine, au fost începute la Casa Albă sub directa conducere a lui Dwight Eisenhower, considerat cel mai respectat președinte republican din istoria secolului XX.

Gerald Ford este informat acum de Kissinger că Robert Kennedy a condus personal acțiunile CIA de asasinare a lui Fidel Castro. Se ia măsura ca obstrucționarea anchetei senatoriale să se facă prin mobilizarea republicanilor cu vederi de extremă dreapta din comisie. Cel însărcinat cu această misiune este secretarul general al Casei Albe, Donald Rumsfeld (care sub administrația lui George Bush junior a ocupat funcția de ministru al apărării și a fost artizanul războiului din Irak).Rumsfeld este cel care s-a îngrijit de filtrarea secretelor care vor pleca de la CIA la Senat.

William Colby dispărut în condiții neelucidate

Merită menționat că directorul CIA, William Colby a fost concediat și a dispărut în condiții neelucidate, după ce plecase singur cu o barcă la pescuit. Cadavrul său n-a fost găsit până azi... În locul lui Colby, președintele Ford numește la conducerea CIA un posibil candidat republican pentru Casa Albă, de a cărui concurență Ford voia să scape:George Herbert Walker Bush. Nu era un general, un amiral sau un spion, era un simplu politician. Fusese membru al camerei deputaților din Congres în două legislaturi, după care a concurat de două ori pentru senat și a pierdut. Mai fusese ambasadorul SUA la ONU pentru 22 de luni, iar în 1974 pierduse ocazia de a deveni vicepreședintele SUA, Ford preferându-l pe Nelson Rockefeller. Drept consolare, Ford îi cere lui Bush să-și aleagă un post de ambasador într-o țară de prestigiu. Bush alege R.P. Chineză și pleacă la Beijing. Acum devenise directorul general al CIA după îndelungi ezitări, pentru că însemna sfârșitul carierei sale de om politic. După numai câteva săptămâni Bush descoperă că-i place la CIA:intriga, secretele, camaraderia, tehnica de spionaj toate erau atrăgătoare pentru el.Unui prieten i se va confesa scriindu-i:„Asta-i cea mai interesantă slujbă pe care am avut-o până acum”. Numai că 80% din bugetul anual pentru spionaj era sub controlul militarilor de la Pentagon unde ministru era Donald Rumsfeld, care l-a sabotat sistematic pe Bush.

George H.W. Bush, pe când era directorul CIA. Bush va deveni președinte în 1989

Sub conducerea lui Bush, CIA va avea operații și sprijin financiar către regele Hussein al Iordaniei, președintele Mobutu din Congo și Manuel Noriega din Panama. George Bush senior a rămas în istoria CIA ca un lider care a încercat să salveze departamentul de acțiuni clandestine, dar și cu reputația de a fi supus agenția CIA politicienilor de la Washington. Ultimele lui cuvinte ca director la CIA către noul președinte ales, Jimmy Carter, au fost următoarele:„CIA este ineficientă și speriată”.