Chiar credea Sadoveanu în colhozuri?

De ce vine acum Lumina de la Răsărit? Am ajuns cu lectura volumului 20 Publicistică de Sadoveanu la scrierile de după 23 august 1944. Pentru Istoria literaturii proletcultiste ar trebui să-mi pun întrebarea:

Era Sadoveanu sincer în pledoaria pentru colhozuri?

Sadoveanu reia acum, dar cu mai multă putere, deplîngerea țărănimii române pentru sărăcia în care se zbate. Înainte vreme scrisese mult despre asta, și văzuse soluția în asocierea țăranilor, în înzestrarea lor cu mașini, în ridicarea nivelului lor cultural.

Cel puțin în Lumina vine de la Răsărit, conferința crucială din martie 1945, primele pagini iau caracterul unor texte dramatice despre situația țărănimii.

Acum, Sadoveanu prezintă soluția ca fiind importul colhozurilor din URSS. De ce vine acum pentru țărani Lumina de la răsărit? Știa Sadoveanu de eșecul numit colhozuri?

Imposibil să nu știe, se scrisese mult despre asta în presa interbelică. Și dacă ar fi fost convins de soluția colhozurilor, de ce n-a oferit-o în scrierile anterioare, fie și măcar aluziv? Sau nu știa și se iluziona crezînd în colhozuri? Iată o întrebare asupra căreia nu cred să se fi aplecat cineva după 1989 sau mai înainte:

Era sincer Sadoveanu în tot ce făcea după 23 august 1944? Și dacă da, ce-l apucase de era atît de prosovietic? Pentru că nici măcar oportunismul nu justifică excesele lui în materie de elogiere a rușilor.

_{Foto sus: Mihail Sadoveanu (© Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga" Cluj / Wikimedia Commons)}