Certej 1971, tragedia uitată a 89 de vieţi îngropate sub 300 de mii de metri cubi de nămol

Ruperea digului şi alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere Certej, Hunedoara, a provocat în zorii zilei de 30 octombrie 1971 cea mai cumplită tragedie pe timp de pace din anii '70.

În dosarul anchetei făcute de Procuratura Judeţeană Hunedoara, se menţionează că valul acid de steril a înghiţit, într-un sfert de oră,   89 de oameni şi a ras de pe faţa pământului şase blocuri de locuinţe, un cămin cu 30 de camere şi patru locuinţe  individuale. 

Amploarea dezastrului a fost ascunsă de autorităţile comuniste pentru a nu fi obligate să declare doliu naţional. După un an de cercetări şi  audieri, ancheta a decis că tragedia este urmarea unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute, nimeni nefiind vreodată condamnat pentru moartea celor 89 de  persoane.  Filmul tragediei de la Certej este povestit astăzi de supravieţuitorii şi martorii la teribilele evenimente din acea 

Preludiul morţii

Sâmbătă, 30 octombrie 1971 era o zi friguroasă. Ioan Chirla îşi aminteşte că la ora cinci fără cinci minute dimineaţa se îmbrăca pentru a merge la lucru, când a fost surprins de un zgomot puternic de crengi şi copaci rupţi.

„Imediat s-au auzit trei explozii puternice şi s-a întrerupt curentul. Am ieşit repede din casă. Se auzeau pocniturile stranii pe care le făceau blocurile când se prăbuşeau sub forţa viiturii. Atunci au început să se audă în întuneric primele urlete şi strigăte după ajutor. Totul s-a petrecut în câteva minute, timp în care valul de steril a ras totul în cale”, îşi aminteşte Ioan Chirla, care în acea vreme lucra ca şofer la mina Certej.

DOSAR – 21 de cadavre recuperate în prima zi

În procesul-verbal din 30 octombrie 1972, procurorul de caz consemnează că valul de steril a surprins oamenii în somn, lucru care a cauzat numărul mare de victime. Pe o suprafaţă de rază cuprinsă între 4 şi 5 kilometri,   localitatea Certej era înecată în steril acid. Raportul menţionează că în prima zi au fost scoşi 21 de morţi de sub nămol şi din locuinţe. Cadavrele au fost depuse în sala căminului cultural din Certej unde au fost spălate de nămol.

Procurorul menţionează că identificarea unor cadavre s-a făcut cu mare greutate, corpurile fiind deformate de târârea lor pe zeci de metri de avalanşa sterilului. Cu ajutorul militarilor, 85 de persoane rănite, copii, femei şi bărbaţi, au fost duse la spital. Stratul de nămol varia de la jumătate de metru în jurul sediului administrativ al minei, la 28-30 de centimetri pe şosea. Ancheta a fost preluată de o comisie guvernamentală formată din 16 experţi.

Toate cadavrele erau găsite goale

Erau şapte grade minus în acea dimineaţă la Certej şi ceaţă.  Ioan Chirla îşi aminteşte şi acum cu groază că toate cadavrele recuperate de militari din mâl erau goale. “Cianura folosită în procesul de extracţie se găsea în nămolul scurs şi a ars hainele de pe ei toţi. Toate cadavrele care au fost scoase din mâl erau goale, cu urme de lovituri şi arsuri pe corp” spune Ioan Chirla.  Râul de steril făcea extrem de grea munca de salvare făcută de militarii aduşi la faţa locului. “Am văzut numeroase cazuri în care oamenii căzuţi în mâl cereau de pomană ajutor pentru că era imposibil să ajungi la ei fără să ai aceeaşi soartă”, spune Ioan Ghirla.

Supravieţuitorul

Pe Sorin Chirla, nepotul lui Ioan Chirla,   l-au găsit în cadrul ferestrei, în casa din care jumătate fusese pusă la pământ de valul ucigaş. În casă zăceau fără viaţă, mama, fratele şi unchiul lui Sorin. Casa familiei lui Sorin Chirla era cea mai apropiată de locul în care s-a rupt digul iazului. 

“Pe vremea aceea eram un băieţel de cinci ani şi jumătate. Fără să apuce să ştie vreodată,   mama m-a salvat.  Aveam obiceiul să dorm în pat lângă ea, iar lângă noi dormea într-un leagăn fratele meu de un an. În acea noapte, deşi nu mai făcuse niciodată asta,   mama m-a mutat după ce am adormit în patul din partea cealaltă a camerei. Aşa am scăpat. Nu ştiu cum am ajuns în cadrul ferestrei. Îmi aduc doar aminte de unchiul meu care a venit şi m-a luat. Întâmplarea asta m-a făcut după ani să-l găsesc pe Dumnezeu şi să-I mulţumesc în fiecare zi că m-a cruţat atunci. Mi s-a spus că mama şi fratele meu au murit striviţi de zidul casei care s-a prăbuşit peste ei”, spune Sorin Chirla.

Botez cu un singur supravieţuitor

“Au fost în acel sfârşit de săptămână mulţi oameni veniţi la rude pentru un botez aici la Certej. Din toţi cei veniţi pentru slujbă a scăpat o singură persoană, un copil”, spune  Ioan Chirla.

Maistrul  Ion Mîrza a fost şi el martor la evenimente.

“Au pus morţii în sala căminului cultural şi ţin minte că au spălat cadavrele cu furtunul sub presiune pentru a îndepărta de pe ele mâlul. Pe urmă ne-au chemat să ajutăm la identificare. Casa părinţilor mei a fost distrusă, dar din fericire pe ei i-am găsit în viaţă. Se salvaseră plutind pe o saltea pe râul de mâl”, îşi aminteşte Ion Mârza.

Despăgubiri

Statul comunist i-a despăgubit pe cei care au avut de suferit în urma tragediei de la Certej. Supravieţuitorii de la blocuri distruse  au primit câte un apartament, iar cei cărora li s-au dărâmat casele au putut să-şi ridice altele cu materiale de construcţii primite de la autorităţi. 

Bilanţul catastrofei

48 de cadavre. Acest număr a fost anunţat oficial de autorităţi la radio şi televiziune pentru a nu fi nevoite să declare doliu naţional. Cifrele din dosarul anchetei sunt însă cu totul altele.  În tragedia de la Certej din 1971 au murit 89 de oameni şi au fost rănite 76. Pe o lăţime de 80 de metri digul s-a rupt şi din iaz au fost expulzate în câteva minute 300.000 de metri cubi de steril. Şase blocuri de locuinţe cu 25 de apartamente fiecare, un cămin cu 30 de camere, şapte locuinţe individuale şi 24 de gospodării au fost distruse sau avariate.

Vinovat pentru tragedie – ceasul rău

Comisia de ceretare tehnică a tragediei a pornit de la opt posibile cauze ale producerii acesteia. De la cârtiţele care ar fi putut săpa vizuini în masa de steril, la posibile mişcări tectonice toate au fost eliminate. S-a reţinut doar pierderea în timp a stabilităţii masivului de steril pe una din laturi datorită creşterii peste limita critică în înălţime.

De asemenea, conţinutul iazului a fost eterogen. În perioada de exploatare a iazului, între 1936 şi 1971, au fost depozitate în el elemente de depunere complet diferite ca şi granulaţie, tasare şi umiditate care au creat o falie de alunecare. În Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din 20 mai 1972,   se arată că aceste deficienţe nu explică complet cauzele dezastrului şi prin urmare “nu se poate reţine vinovăţia vreunei persoane, lipsind răspunderea penală pentru această faptă”.

Deşi  urmărirea penală împotriva proiectantului iazului şi a încă cinci persoane a fost reluată în 20 iulie 1972, cazul s-a închis definitiv în 21 septembrie acelaşi an. Vinovat pentru tragedia petrecută acum 40 de ani la Certej  rămâne pentru eternitate CEASUL RĂU.