Centenarul inaugurării Palatului Cercului Militar Național

La 4 februarie 1923 a fost inaugurată în prezența regelui Ferdinand și a reginei Maria, a mitropolitului Miron Cristea, a ministrului de război - generalul Gheorghe Mărdărescu, a șefului Marelui Stat Major - generalul Constantin Christescu, a mareșalul Curții Regale - generalul Alexandru Tell și a multor alte personalități, una dintre clădirile emblematice ale Bucureștiului, Palatul Cercului Militar Național.

Construit pe locul fostei Mănăstiri Sărindar cu scopul de a servi drept „locaș pentru întruniri și pentru marile recepțiuni și solemnități militare”, după ce își desfășurase activitatea anterior în diverse localuri din București, Palatul Cercului Militar Național a parcurs un proces complex de edificare a sa, într-un context istoric complicat, având în vedere izbucnirea Primului Război Mondial.

Pentru a marca Centenarul inaugurării Palatului Cercului Militar Național, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” prezintă o piesă deosebită din patrimoniul instituției, care se referă la arhitectul acestei superbe construcții, Dimitrie Maimarolu și la începuturile legate de construcția Palatului Cercului Militar Național. Este vorba despre un album care cuprinde 12 planșe fotografiate ale proiectului arhitectural care a câștigat concursul organizat, la sfârșitul anului 1898, pentru realizarea unei clădiri destinate corpului ofițeresc din armata română.

Proiectele prezentate în concurs au fost expuse și au putut fi admirate de public la Ateneul Român, la începutul anului 1899, iar comisia desemnată cu alegerea celui câștigător pentru viitoarea construcție a decis că cel mai bun a fost cel care avea drept motto „lux” și aparținea arhitectului Dimitrie Maimarolu. Absolvent al Școlii de Arte Frumoase din Paris, acesta a îmbrățișat stilul neoclasicismului eclectic, răspândit în epocă, stil care este prezent și în planurile pentru Palatul Cercului Militar Național.

Albumul cuprinde schițe din proiectului inițial, pentru că cel final avea să sufere modificări atunci când au fost demarate lucrările de construcție, schimbări determinate de deciziile luate de un grup de lucru condus de generalul Vasile Zottu.

Planșele fotografiate reprezintă detalii arhitecturale ale viitorului Palat – planuri pe nivele, secțiuni, privire generală. Coperțile sunt cartonate, îmbrăcate în piele, iar, pe fața celei dintâi, încadrat în motive decorative, se află înscrisul: „CERCUL MILITAR / DIN /BUCURESCI/CONCURS DE ANTI-PROECT / PREMIUL I / D.Maimarolu / Architect / Bucuresci /1899”. Acest frumos album mai oferă o surpriză celor care îl răsfoiesc: în interior, pe prima pagină se află o dedicație către generalul Eraclie Arion, semnată chiar de arhitect și datată aprilie 1899: „D-lui General Arion/Omagiu din partea autorului/1899 Aprilie/semnat D. Maimarolu”.

Generalul Eracle (Eraclie) Arion, căruia îi era adresată dedicația, era un ofițer cu o carieră militară prestigioasă (absolvent al Școlii de Ofițeri din București, al Școlii Politehnice din Paris și al Școlii de Artilerie și Geniu din Metz, șef al Serviciului Artilerie din Marele Stat Major în timpul Războiului de Independență, comandant al Corpului 2 Armată etc.), fiind, totodată, nimeni altul decât cel care, încă din 1889, lansase ideea ca ofițerimea română să aibă un local propriu în București.

Palatul Cercului Militar Național a avut, de-a lungul timpului, mulți oaspeți de seamă, cum ar fi mareșalul Ferdinand Foch, generalul Henri Berthelot, șefi de stat, miniștri, ambasadori s.a., a fost gazda a numeroase activități cu caracter militar sau oficial, la nivel de stat și a organizat activități culturale de excepție, marcând, prin intermediul lor, tradițiile armatei române, evenimente sau personalități marcante din istoria României.

_{Foto sus: Vedere generală în albumul „Cercul Militar din Bucuresci”, 1899 (imagini din Colecția „Albume”, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”)}