Cele mai vechi mine de fier din România, exploatate de daci înainte de cucerirea romană
În Hunedoara au fost descoperite rămășițele unor așezărilor miniere dacice și romane, dar și ale unui miner din Antichitate și a trusei sale de scule, care a fost răpus în timp ce săpa o galerie.
Cele mai vechi mine de fier din România au funcționat în Hunedoara. Dacii și romanii au exploatat zăcămintele bogate din Munții Poiana Ruscă, aflate în apropierea Hunedoarei. Urmele lor s-au pierdut cu timpul, pentru că, în general, exploatările se făceau în carieră, însă vestigii ale mineritului antic împânzesc împrejurimile Hunedoarei.
În secolul al XIX-lea, lucrătorii minei de fier din Teliuc au făcut o descoperire rară. Într-o galerie abandonată din vechime au găsit rămășițele unui miner mort din Antichitate, când tavanul galeriei pe care o săpa s-a prăbușit peste el.
Alături, a fost descoperită și „trusa” de scule pe care acesta o folosea pentru a sfredeli muntele: o daltă de miner de vreo zece centimetri, o daltă de foraj de vreo 27 de centimetri, un pic folosit la despicarea stâncii și o sapă de fier.
„În total, patru unelte au fost găsite într-un puț de mină îngust, al cărui fost muncitor a fost probabil victima unei prăbușiri de mină. Până și oasele minerului zăceau acolo printre unelte, deoarece prăbușirea minei a îngropat trupul sărmanului la acea vreme. Era un tânăr, dar, judecând după oase, trebuie să fi fost un individ prost hrănit”, arăta arheologul Teglaș Gabor, într-o lucrare publicată în 1895.
Tânărul putea proveni din populația iliră ori autohtonă folosită de romani la muncile grele din minerit.
Alte unelte antice folosite de mineri au fost descoperite în zona minieră Ghelari din vecinătatea Hunedoarei.
Tot aici a fost descoperită o inscripție care arăta importanţa aşezărilor miniere din jurul Hunedoarei, în epoca romană. Inscripția „Natus Ibi Ubi Ferum Nascitum”, tradusă în „Născut acolo unde se naşte fierul”, dispărută în secolul al XIX-lea, după ce fusese expusă la muzeul din Alba Iulia.
Mine antice în Hunedoara
Marile zăcăminte de fier din Munții Poiana Ruscă au fost exploatate cu mult timp înainte de cucerirea romană, arătau istoricii.
„Munții Poiana Ruscă au zăcăminte importante de minereu de fier, care trebuie să fi atras atenția omului de aci încă din epoca fierului. Se găsesc urme de extracție a fierului care ar putea să fie de dinainte de cucerirea romană. Romanii au exploatat intens fierul aci. Se constată aceasta nu numai după urmele de minerit, de cuptoare, după grămezile de reziduuri, dar și după inscripția descoperită aci care numește pe doi conductores ferrariarum”, arăta academicianul David Prodan.
Așezări dacice și romane, pe care arheologii le-au pus în legătură cu resursele importante de fier din zona Hunedoarei au fost cercetate de-a lungul timpului la Hunedoara (pe Dealul Sînpetru, deasupra Castelului Corvinilor), și în localitățile învecinate Teliuc, Ghelari, Cinciș, Govâjdia, Arănieș – unde tradiția fierului a continuat și în Evul Mediu și, mai târziu, până în zilele noastre.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, omul de știință Teglaș Gabor, unul dintre pionierii arheologiei din Transilvania, a identificat în munții din vecinătatea Hunedoarei vestigii ale unor așezări antice, înființate pentru exploatarea fierului din zona Teliuc – Ghelari.
Istoricul a descoperit la Govâjdia urmele unei presupuse cetăți dacice, iar la Teliuc și Ghelari rămășițe ale unei colonii miniere înființată de romani. Așezările erau conectate la drumurile care coborau pe valea Cernei spre centrul provinciei.
„Putem dovedi cu mai multe date că minereurile bogate de fier din regiunea Hunedoarei erau deja cunoscute înainte de romani. Am arătat existența drumului roman care duce de la Piski Dedaks (n.r. Simeria), chiar de lângă gară, pe care l-am urmărit pe la poalele dealurilor Sântandreiului, pe valea Cernei și a castrului de sub zidurile castelului din Hunedoara, construit la acea vreme doar pentru siguranța mineritului. Pe lângă acestea, putem dovedi cu dovezi și mai apropiate și mai directe că a existat o industrie minieră plină de viață în regiunea Hunedoarei, cu mult timp în urmă. O astfel de dovadă o reprezintă colonia minieră și uzina de topire din Teliuc”, arăta Teglaș Gabor, în lucrarea publicată în 1895.
Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro