Ce state mai au astăzi colonii?

Coloniile, teritoriile aflate sub controlul politic al unei puteri externe, au existat încă din antichitate. Numărul lor a crescut vertiginos în epoca descoperirilor geografice, culminând în secolul al XIX-lea când s-au dezvoltat marile imperii coloniale. Deşi astăzi nu mai vorbim de colonii în sensul tradiţional, mai există totuşi câteva teritorii fără dreptul de autoguvernare.

America are 12 posesiuni la care se adaugă 2 commonwealthuri. Zona controlată include Samoa, Guam şi Insulele Virgine. Fiecare teritoriu are un reprezentant în Congres, dar fără drept de vot. Cele 2 commonwealthuri, Puerto Rico şi Marianele Nordice, beneficiază de mai multă libertate şi totuşi cetăţenii nu pot vota la alegerile naţionale (dar pot candida). Independenţa lui Puerto Rico, colonie americană din 1898, încă stă sub semnul dezbaterilor.

Teritoriile britanice de peste ocean include 14 foste colonii aflate sub suzeranitate britanică dar nu parte a Regatului Unit. Mai reprezentative sunt Insulele Cayman, Insulele Falkland, Gibraltar, Montserrat, Sf. Elena şi Insulele Georgia de Sud şi Sandwich de sud. Aceste regiuni nu au reprezentare în parlament dar se bucură de dreptul la autodeterminare. Majoritatea au ales controlul britanic din cauza populaţiilor mici şi dependenţei economice faţă de Marea Britanie. Gibraltar are un statut special, fiind “stat” recunoscut de UE, dar care se supune legislaţiei britanice.

Franţei i se adaugă departamentele Martinica, Guadeloupe, Guyana Franceză şi Reunion, care beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi metropola, prin urmare nu prea pot fi considerate colonii. Mayotte, Saint-Pierre-et-Miquelon, Polinezia Franceză, Noua Caledonie, Wallis-et-Futuna, teritoriile australe şi antarctice aparţi Franţei. Regiunile sudică şi antarctică nu au locuitori permanenţi, iar Polinezia este în mod oficial o “ţară” cu propriile alegeri democratice. Noua Caledonie, colonie din 1853, plănuieşte un referendum între 2014 şi 2015 pentru a se vota pro sau împotriva independenţei.

Africa, continent exploatat vreme de secole de marile puteri, mai are astăzi doar o singură colonie, la nivel nominal. Soarta lui Rio de Oro, la marginea vestică a deşertului saharian, a fost incertă de la retragerea forţelor spaniole în 1976. Marocul emite pretenţii asupra sa. În schimb, un grup numit frontul Polisario speră la autguvernare. Până se rezolvă conflictul vechi de decenii, teritoriul este oficial tot colonie spaniolă.

Pe lângă fostele marile imperii coloniale, Noua Zeelandă are şi ea posesiuni:Niue, Cook şi Tokelau, aflată la 483 de km. de Samoa de Vest. Cei trei atoli sunt guvernaţi potrivit unui act din 1948:este numit un administrator de către secretarul afacerilor externe şi deasupra atolilor flutură steagul neo-zeelandez. În practică, populaţia decide asupra chestiunilor interne prin intermediul a 3 consilii de bătrâni, dar drepturile civile, politice şi juridice din Noua Zeelanda se aplică şi aici.

După cum spuneam, termenul de “colonie” este desuet, folosindu-se mai degrabă cel de teritoriu dependent, sub jurisdicţia altei ţări. Pe lângă cele de mai sus, astfel de jurisdicţie mai au Australia – Insulele Ashmore, Norfolk, Heard, McDonals, Cocos, Insuele Crăciunului-, Danemarca – Feroe şi Groenlanda-, Olanda – Aruba şi Antilele olandeze sau Norvegia – Svalbard, Jan Mayen, Insula Bouvet. AICIaveţi lista completă. 

Mai multe