Când şi unde au apărut trenurile de mare viteză?

Acum o jumătate de secol, Japonia lansa prima reţea de trenuri de mare viteză din lume. Când a fost inaugurată, pe 1 octombrie 1964, reţeaua a fost supranumită “yume no chotokkyu”, adică superexpress-ul de vis.

Liniile pe care au circulat şi circulă în continuare trenurile shinkansen, “trenurile-glonte”, au fost construite în ciuda circumstanţelor potrivnice, opoziţiei populaţiei, dificultăţilor tehnice sau costurilor mari. Împrumutul de 80 de milioane de dolari din partea Băncii Mondiale, dar suma abia dacă a ajuns. Seful de proiect chiar şi-a dat demisia la un moment dat. Când totuşi a fost dus la bun sfârşit şi modelul shinkansen a ieşit din gara din Tokyo acum 52 de ani, era semnul că urmau schimbări mari nu numai prin prisma beneficiilor concrete, ci şi la nivel identitar:shinkansen devenea simbolul excelenţei japoneze. Acum, milioane de pasageri se bucură de eficienţă maximă, cu întârzieri de sub un minut.

În 1964, prima linie pe care s-a circulat a fost Tokaido, pe o lungime de 500 de km. între Tokyo şi Osaka, iar călătoria s-a redus de la 6 ore şi jumătate la 3 ore şi 10 minute, în condiţiile în care shinkansen atingea chiar şi 320 km./h. Afacerile au fost impulsionate de mobilitatea extraordinară, a crescut productivitatea economică, iar condiţiile de viaţă s-au imbunătăţit şi pentru populaţia urbană, şi pentru cea rurală. Numărul pasagerilor s-a dublat când au fost introduse shinkansen pe liniile Tokyo-Nagano şi Tokyo-Hachinohe.

Astăzi, tehnologiile inovatoare îl pot face chiar şi pe shinkansen să pară învechit. Trenul maglev, după cum îi spune şi numele, bazat pe levitaţie magnetică, atins anul trecut recordul de 603 km/h. Modelul însă va mai rămâne o vreme în stadiul de prototip supus testărilor, urmărindu-se introducerea sa în folosinţă în 2027 între Tokyo şi Nagoya. Cel mai rapid maglev operaţional îl găsim în Shanghai, China, atingând viteze de până la 430 km/h.