Bătălia de la Baia: Matia Corvin, rănit grav în campania din Moldova

Bătălia de la Baia, a reprezentat apogeul conflictului existent între Ștefan cel Mare, domnul Moldovei și Matia Corvin, regele Ungariei. Dacă primul urmărea consolidarea domniei sale și o cât mai puțină dependență de puternicele forte ce înconjurau mica sa țară, cel de-al doilea considera Moldova ca fiind una dintre posesiunile sale și nu privea cu ochi buni intențiile “de mărire” ale celui dintâi.

În consecință, după ce zdrobește revolta nobililor transilvăneni în vara anului 1467, revoltă de care nici domnul Moldovei nu ar fi fost întru-totul străin, Matia decide să pună capăt o data pentru totdeauna „problemei moldovenești”, scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.

Regele adună în acest scop, în Câmpia Bârsei, lângă Brașov, o armată de cel puțin 25.000 de oșteni formată din forțele care îl însoțiseră în Transilvania, (în majoritate mercenari), cărora li s-au adăugat banderiilor nobililor transilvăneni.

Armata maghiară era împărțită în cavaleria grea, cavaleria ușoară (husarii), ostași pedeștrii și ducea cu ea un număr mare de tunuri, inclusiv de asediu, deoarece Matia plănuia asedierea Sucevei și scoaterea din domnie a lui Ștefan cel Mare. Acesta dispunea de o armată de 12.000 de oșteni, cei mai mulți ușor înarmați, împărțiți în cete, o armată flexibilă și mobile capabilă a hărțuii permanent inamicul.

În acest context, la începutul lunii noiembrie a anului 1467, Regele și armata sa, se găseau în marș înspre Suceava. Trecerea s-a făcut prin pasul Oituz, vechi drum comercial și cale de trecere dintr-o parte într-alta a Carpaților. Aici a avut loc prima confruntare cu forțele moldovene, care la porunca domnitorului blocaseră trecătorile.

Blocada este spartă și trupele maghiare înaintează și ocupă pe rând Trotușul, Bacăul, Romanul și Neamțul. Această campanie s-a desfășurat pe tot parcursul lunii noiembrie. La începutul lui decembrie, Regele își stabilește tabăra sub munte, la Baia, fostă capitală a Moldovei.

Locația îi oferea protecție contra hărțuiri permanente a cetelor moldovene și trebuia să îi dea răgazul necesar pregătirii atacului asupra capitalei. Dar Domnul Moldovei avea alte planuri, inamicul înaintase suficient de mult și trebuia oprit. Hotărăște deci atacul asupra Baiei.

În timp ce un grup de infanterie a atacat frontal, o altă grupare a încercuit localitatea pe la sud, iar corpul principal condus de domn o învăluit-o pe la nord-est. Între timp este incendiată palisada de lemn care apăra târgul, dar și alte clădiri, de către oamenii lui Ștefan, infiltrați din timp în interior. Bătălia a avut loc pe tot parcursul nopții de 14 spre 15 decembrie 1467.

Finalul acesteia a fost unul “neclar”, fiecare parte atribuindu-și victoria și vorbind despre pierderile mari înregistrate de tabăra adversă. Cert este însă că Matia, rănit grav, dispune retragerea trupelor sale înapoi peste munți, sărbătoarea Nașterii Domnului găsindu-l acasă, în Regat. Perioada de convalescență îi va servi la revenirea la simțăminte ceva mai bune față de omologul său moldovean, pe care, la aproape un deceniu distanță față de acest moment, îl va sprijini efectiv, cu trupe în cadrul marii confruntări cu turcii de la Vaslui din iarna anului 1475.

_{Foto sus: Bătălia de la Baia, ilustrată în „Chronica hungarorum” din 1488 (© Wikimedia Commons)}

Bibliografie:

_{Pop, Ioan, Aurelian, Hunedoreștii, Cluj-Napoca,2020}

_{Cupșa Ion, Ștefan cel Mare, București, 1974}