Aurul țǎrii și criza romȃnilor
Se știe din cǎrțile de istorie cǎ anul 1929 a adus o nouǎ recesiune economicǎ, cea mai rea din evoluția sistemului capitalist și care s-a menținut pȃnǎ cȃnd a izbucnit un nou rǎzboi mondial. Sunt cunoscute prezentǎrile cu ȋnchideri de fabrici, șomaj și produse alimentare distruse pentru menținerea prețurilor. Se mai spune cǎ primele semne ale furtunii apǎruserǎ ȋncǎ din 1928 și politicienii de toate nuanțele au promis verzi și uscate pentru redresarea situației. Studierea datelor statistice publicate ȋn Romȃnia interbelicǎ aratǎ cǎ starea de lucruri nu era chiar atȃt de rea dupǎ cum spun specialiștii ȋn istorie și economie.
Producția de petrol brut a trecut de la mai puțin de 3,5 milioane de tone ȋn 1927 la 8.134.300 t ȋn 1935. Rafinǎriile reușeau sǎ obținǎ 7.999.854 t ȋn 1935, consumul intern fiind de doar 1.750.018 t. Restul mergea la export pentru valutǎ, conducerea de la București fiind mereu ȋn cǎutare de capital pentru investițiile mai mult sau mai puțin rentabile și raționale. A crescut și consumul de gaz natural, de la ceva mai mult de 439 milioane metri cubi ȋn 1927 la 1.813.999.960 mc ȋn 1934.
Au sporit și cantitǎțile de materiale de construcție, dovadǎ cǎ exista un avȃnt ȋn acest domeniu. Chiar au fost angajǎri noi ȋn domeniul mineritului. Clǎdirile de mari dimensiuni demonstrau cǎ existǎ progres deosebit ȋn sectorul imobiliar, chiar dacǎ nu erau ridicate dupǎ principii vizȃnd rezistența ȋn caz de seism. Fabricile ȋnfloreau ȋn toate regiunile țǎrii și ritmul era ȋncetinit de dificultatea dezvoltǎrii sistemului energetic, mașinile uriașe de tip excavator fiind foarte rare pe plan mondial.
Lumea capitalistǎ a fost asociatǎ mereu cu o creștere a rezervelor de metal prețios și Romȃnia Mare nu putea sǎ facǎ excepție de la regulile economice. S-a intensificat exploatarea aurului pȃnǎ la un record de 4.671 kg metal fin ȋn 1935, mult ȋn raport cu cele 1.809 kg din 1928. Romȃnia actualǎ abia dacǎ ajunge la o rezervǎ de 103,7 t ȋn raport cu cele aproape 140 t ȋnregistrate ȋn 1940. Argintul a cunoscut o adevǎratǎ revoluție, producția trecȃnd de la 2.279 kg la 14.677 kg ȋn aceeași ani amintiți. Sunt doar cȃteva date ce dovedesc o creștere a economiei ȋn statul de la Dunǎre, orașele mari, ȋndeosebi Bucureștiul, cunoscȃnd adevǎrate revoluții imobiliare.
Problema cea mai grea consta ȋn faptul cǎ averile se acumulau prea mult ȋn pǎtura superioarǎ a societǎții și masele, ȋn special cele din mediul rural, cunoșteau greutǎțile presupusei recesiuni. Mereu omenirea a avut probleme cu repartiția bunurilor, cei de sus fiind extrem de lacomi pentru a ajunge pentru toatǎ lumea ȋn mod decent. Dacǎ nu se pot face acumulǎri de capital ȋn mod cinstit, se trece la tot felul de strategii pentru a transforma legea ȋn instrument util creșterii averilor personale. Birocrații din toatǎ lumea gȃndesc la fel, acționeazǎ la fel și furǎ la fel.