Ambiţii nemăsurate?

La cumpăna dintre secolele al XIX-lea şi al XX-lea, dorinţa unei mici comunităţi de a opri trenul măcar un minut în gara locală, exprimată zgomotos și asiduu de primarul urbei prin petiţiila toate instituţiile statului, a devenit subiect de ironie în gazete și de bășcălie naţională în popor. Orașul în cauză: Mizil. Primarul: Leonida Condeescu. Vinovatul: Caragiale.

Deși numele pare inventat de Caragiale, el este real. Leonida Condeescu a existat, nu este doar un personaj al Momentelor şi schiţelor marelui scriitor. Mai mult, personajul şi autorul s-au cunoscut, ba chiar au fost prieteni. De fapt, Caragiale era invitat de multe ori la podgoria primarului, care, ca orice proprietar din zonă, se îndeletnicea cu plăcuta ocupaţie a vinăritului, doar suntem în Dealu Mare!

O astfel de serată literară în vie şi de plăcută conversaţie dintre primarul Condeescu şi Caragiale a fost momentul de inspiraţie care a dus la scrierea celebrei schiţe „O zi solemnă”. Leonida Condeescu este personajul principal, ţinta umorului lui Caragiale. Primarul, om inteligent, nu se supără pe prietenul său, ba chiar se bucură, pentru că își dă seama că așa intră în istorie. Cine ar mai fi vorbit despre Leonida Condeescu peste ani, dacă nu era personaj principal în schiţa lui Caragiale?

Sigur, toate au un preţ, iar Leonida Condeescu a considerat, pe bună dreptate, că merită să-l plătească. A cerut el ca Mizilul să aibă pod la Dunăre? Ca micuţa urbe de la poalele Tohanilor să fie sediul Facultăţii de Medicină din Iași? Să fie capitală de judeţ? Nu. Primarul s-a dus în audienţă la rege ca să-l roage să facă ceva pentru Mizil, orice, de pildă să mute Regimentul 32 în oraș, pe cheltuiala urbei.

Dar povestea a căpătat proporţii cosmice şi a devenit nemuritoare. Condeescu a obţinut, după lupte seculare, ca expresul Bucureşti-Berlin via Breslau să oprească un minut la Mizil. Simbolic, avea ceea ce își dorise, Mizilul era pe harta Europei!

În realitate, ambiţia primarului Condeescu nu a fost nemăsurată. A fi staţie în care să oprească un tren internaţional, la 1900, dar şi acum, nu este puţin lucru. Iar destinul lui Condeescu, după momentul său de glorie, a fost tragic, fostul primar aruncându-se în faţa trenului pe care l-a dorit atât de mult să oprească în orașul lui. Dar, despre asta, nu s-a scris decât în câteva gazete, la rubrica de fapte senzaţionale.

Textul a fost publicat în numărul 286 al revistei „Historia” (revista:286), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 17 noiembrie - 14 decembrie, și în format digital pe platforma paydemic.