Un „spațiu de cult” vechi de 5.000 de ani, descoperit în Irak

O echipă de arheologi portughezi a scos la iveală în Irak rămășițele unei clădiri vechi de 5.000 de ani, care ar fi putut fi un templu din perioada Uruk, epocă în care au apărut primele orașe din lume.

Structura „monumentală” îngropată a fost descoperită în septembrie la situl arheologic Kani Shaie, în nordul guvernoratului Sulaymaniyah, la poalele Munților Zagros din nordul Irakului, potrivit unui comunicat Universității din Coimbra.

„Dacă natura monumentală a acestei clădiri va fi confirmată ceea ce investigăm acum în detaliu descoperirea ar putea transforma înțelegerea noastră asupra relației Urukului cu regiunile învecinate”, arată cercetătorii în comunicat.

Structura datează din perioada cuprinsă între aproximativ 3300 și 3100 î.Hr., în timpul perioadei Uruk, denumită astfel după orașul Uruk din sudul Mesopotamiei.

Orașul antic Uruk avea până la 80.000 de locuitori și se întindea pe o suprafață de aproximativ 400 de hectare, cu o rețea stradală planificată și zone dedicate diferitelor funcții administrative și rezidențiale potrivit regretatului arheolog german Hans Nissen, în lucrarea sa esențială „The Early History of the Ancient Near East” (University of Chicago Press, 1988), arată Live Science.

Conform arheologilor portughezi, structura a fost descoperită în partea superioară a unui tell (movilă de pământ) la Kani Shaie, iar stilul său arhitectural indică faptul că ar fi fost o clădire oficială, posibil un „spațiu de cult” sau un templu dedicat ritualurilor religioase.

Sigilii cilindrice

Cercetătorii au descoperit și fragmente ale unui pandantiv de aur, care ar putea reflecta o „demonstrație socială” a bogăției comunității, precum și „sigilii cilindrice” din perioada Uruk, asociate cu administrația și puterea politică, se arată în comunicat.

În plus, arheologii au găsit așa-numitele „conuri de perete” ornamente decorative formate din conuri de lut ars sau piatră, înfipte cu vârful într-un strat proaspăt de tencuială pe perete. Părțile plate ale conurilor erau apoi pictate, creând un efect de mozaic care prezenta deseori modele geometrice, cum ar fi triunghiuri și zigzaguri. Aceste conuri de perete reprezintă o altă dovadă că edificiul era o „structură publică sau ceremonială”, potrivit cercetătorilor.

Kani Shaie se afla la aproape 480 de kilometri nord de Uruk o distanță care ar fi putut fi parcursă pe jos în circa 15 zile. Noile descoperiri arată însă că așezarea nu era o zonă periferică în perioada Uruk, așa cum presupuneau anterior arheologii din cauza depărtării sale. Dimpotrivă, se pare că făcea parte dintr-o vastă rețea culturală și politică ce se întindea pe tot cuprinsul Mesopotamiei antice.

„Kani Shaie este considerat cel mai important sit arheologic de la est de râul Tigru pentru înțelegerea succesiunii locuirii umane din Epoca Bronzului Timpuriu până în mileniul al III-lea î.Hr.”, au declarat cercetătorii.

Urukul antic

Arheologii efectuează săpături la acest sit încă din 2013 și au descoperit dovezi de locuire din perioada calcolitică (Epoca Cuprului și a Pietrei), începând din jurul anului 6500 î.Hr. până în jurul anului 2500 î.Hr.

Uruk (cunoscut astăzi ca Warka, în sudul Irakului) a fost poate primul oraș din lume și a exercitat o influență puternică asupra sumerienilor și civilizațiilor mesopotamiene ulterioare. Se consideră că locuitorii din Uruk au inventat scrierea cuneiformă, posibil primul sistem de scriere din lume, care a fost folosită în toată Mesopotamia timp de mii de ani. Ei sunt, de asemenea, considerați autorii primelor forme de numere scrise, utilizate pentru evidența produselor agricole.

Uruk a fost, de asemenea, pionierul unei forme timpurii a stilului arhitectural „ziggurat”, ulterior folosit pentru templele civilizațiilor mesopotamiene; și se pare că a fost primul loc unde preoții au fost deosebiți prin veșminte speciale și iconografie religioasă.