Trecutul, citit cu instrumentele viitorului: arheologia interdisciplinară a lui Andrei Asăndulesei

Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător COACH USV*, din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava aduce în fața publicului larg cercetătorii și rezultatele cercetării lor, prezentând de această dată perspectiva unui tânăr cercetător în domeniul arheologiei, lect. univ. dr. la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Andrei Asăndulesei.

Arheolog și cercetător științific, Andrei Asăndulesei este specializat în arheologia preistorică și în aplicarea metodelor non-invazive de investigare a siturilor, cu un accent constant pe prospecțiunile geofizice, analiza geospațială GIS, teledetecție și modele digitale ale terenului. Activitatea sa științifică vizează în special înțelegerea modului de organizare a așezărilor preistorice și relația dintre comunitățile umane și mediul în care acestea au evoluat, într-o perspectivă interdisciplinară și profund conectată la cercetarea arheologică internațională.

Parcursul lui Andrei Asăndulesei în arheologie a început sub semnul unei încurajări timpurii, încă din perioada liceului, când profesorii săi l-au orientat spre studiul istoriei. Totuși, așa cum recunoaște chiar el, „nu pot spune că înțelegeam cu adevărat ce înseamnă arheologia. Mai degrabă nu!!”. Această lipsă inițială de claritate avea să fie depășită odată cu primele contacte reale cu domeniul, în anii de facultate. Momentele decisive au apărut în urma interacțiunii cu disciplinele strâns legate de arheologie, dar mai ales prin practica arheologică de specialitate de la finalul anului I, experiență care, spune acesta: „m-a determinat decisiv să aleg această specializare”.

Alegerea nu a fost una conjuncturală, ci s-a consolidat rapid într-un cadru academic favorabil. Un rol esențial în formarea sa l-a avut regretatul profesor Nicolae Ursulescu, care a acceptat să coordoneze lucrarea sa de licență. Andrei Asăndulesei subliniază că acest fapt „a facilitat considerabil parcursul meu ulterior”, oferindu-i, atât validare profesională, cât și deschidere spre cercetare de profunzime. La aceasta s-a adăugat participarea, între anii 2002–2005, la un amplu proiect de arheologie experimentală coordonat de conf. dr. Vasile Cotiugă, „derulat chiar la Cucuteni, în localitatea eponimă a renumitei culturi arheologice eneolitice”, experiență pe care o descrie drept „un alt moment definitoriu pentru irevocabila mea alegere”.

În paralel, contextul instituțional favorabil din timpul studiilor de licență l-a condus treptat către o deschidere interdisciplinară, care avea să devină una dintre direcțiile centrale ale activității sale academice. După cum explică Andrei Asăndulesei, acest parcurs l-a orientat spre „o abordare interdisciplinară, în care arheologia dialoghează cu geografia, geofizica, informatica sau științele mediului”, un tip de cercetare capabil să ofere „o perspectivă mult mai complexă asupra dinamicii comunităților umane din trecut”, mărturisește acesta.

Referitor la rezultatele științifice pe care le consideră definitorii pentru cariera sa de până acum, Andrei Asăndulesei subliniază în primul rând contribuțiile legate de „dezvoltarea și aplicarea metodelor non-invazive în cercetarea arheologică”, cu un accent special pe prospecțiunile geofizice și analiza spațială GIS. Aceste direcții metodologice au stat la baza unor studii realizate asupra așezărilor preistorice și protoistorice din România, cercetări care „au permis reinterpretări importante privind organizarea internă a siturilor, structurile defensive și relația dintre comunități și mediu”, după cum declară lect. univ. dr. Andrei Asăndulesei.

În același timp, tânărul cercetător evidențiază faptul că implicarea constantă în proiecte interdisciplinare și internaționale a jucat un rol esențial nu doar în consolidarea acestor demersuri, ci și în „validarea metodologică a acestor abordări” și în integrarea cercetării arheologice românești în „dezbateri științifice mai largi”, la nivel internațional. În ceea ce privește rolul tehnologiilor moderne în cercetările sale, Andrei Asăndulesei afirmă fără echivoc că acestea sunt „esențiale pentru modul actual de a face arheologie”. Mai mult, unele dintre ele, precum tehnologia LiDAR, „au reprezentat adevărate revoluții în cercetarea arheologică”, schimbând radical scara și profunzimea interpretărilor posibile. Analiza geospațială este descrisă ca un instrument care „permite înțelegerea distribuției și relaționării siturilor în peisaj”, în timp ce teledetecția „facilitează identificarea structurilor arheologice fără intervenție invazivă”, spune acesta.

La rândul ei, fotogrammetria contribuie decisiv la „documentarea precisă și reproductibilă a contextelor cercetate”, devenind un standard al practicilor contemporane. Un exemplu concret al acestor aplicații îl reprezintă utilizarea magnetometriei și a dronelor în cadrul proiectelor recente, prin intermediul cărora „se pot identifica structuri de locuire și fortificații invizibile la suprafață”, cu un dublu avantaj: reducerea impactului asupra siturilor și optimizarea strategiilor de cercetare arheologică. Nașterea Centrului ARHEOINVEST din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași este strâns legată de un amplu proiect investițional derulat într-o perioadă în care Andrei Asăndulesei era încă student, context care „stă la baza centrului de astăzi”.

Dincolo de această origine instituțională, el explică faptul că Centrul ARHEOINVEST a luat naștere din „nevoia de a crea o platformă instituțională care să integreze cercetarea arheologică avansată cu infrastructura tehnologică modernă și cu formarea tinerilor cercetători”.

Misiunea centrului este formulată clar și ambițios: aceea de a dezvolta cercetarea interdisciplinară, de a facilita transferul de cunoștințe și tehnologii și de a contribui activ la „documentarea, conservarea și valorificarea patrimoniului arheologic din România”, într-un dialog constant cu mediul academic internațional. În această viziune, ARHEOINVEST nu este doar un spațiu de cercetare, ci un nod de conectare între discipline, generații și practici științifice contemporane. În prezent, centrul găzduiește o varietate de proiecte orientate spre arheologia preventivă, prospecțiunile geofizice, studiile de peisaj arheologic și analizele interdisciplinare ale așezărilor preistorice și istorice. Aceste direcții reflectă o preocupare constantă pentru metode non-invazive și pentru abordări integrate ale patrimoniului. Privind spre viitor, Andrei Asăndulesei indică drept priorități „consolidarea infrastructurii de cercetare” și „extinderea cooperărilor internaționale”, alături de integrarea unor tehnologii emergente precum inteligența artificială și modelarea predictivă în studiul patrimoniului arheologic.

Într-un plan mai larg, el subliniază rolul esențial al colaborărilor interdisciplinare în aprofundarea înțelegerii trecutului. Astfel de colaborări „permit depășirea limitelor interpretative ale unei singure discipline”, iar interacțiunea dintre arheologie, geografie, fizică, chimie sau științele mediului oferă „imagini mai nuanțate asupra dinamicii sociale, economice și simbolice ale comunităților din trecut”. În acest fel, rezultatele cercetării nu rămân la nivel descriptiv, ci devin explicative, contribuind la „reconstrucții istorice mai solide și mai credibile”.

Adresându-se ipotetic unui tânăr interesat de studiul arheologiei, Andrei Asăndulesei ar pune accent pe caracterul profund stimulativ al acestui domeniu, pe care îl descrie drept „mereu surprinzător”, capabil să ofere „satisfacții în permanență” odată ce este descoperit cu adevărat. În viziunea sa, arheologia este „o disciplină dinamică, aflată într-o continuă transformare tehnologică”, care nu mai funcționează izolat, ci oferă „oportunități reale de colaborare internațională”. El își susține afirmația prin propria experiență, acumulată în cadrul unor echipe internaționale de cercetare care au lucrat în spații diverse precum Irak, Azerbaidjan, Georgia, Australia, Rusia sau Germania. Dincolo de specificul profesional, arheologia este văzută și ca un exercițiu formativ complex, deoarece „dezvoltă gândirea critică, capacitatea de analiză și adaptabilitatea – competențe valoroase în orice parcurs profesional”.

În ceea ce privește profilul cercetătorului de succes, Andrei Asăndulesei consideră că pasiunea trebuie dublată de o serie de calități fundamentale. Printre acestea, el enumeră „curiozitatea intelectuală, rigoarea metodologică, capacitatea de a lucra în echipă și deschiderea către interdisciplinaritate”. La acestea se adaugă perseverența, etica profesională și „dorința constantă de a învăța și de a te adapta noilor tehnologii și paradigme de cercetare”, fără de care evoluția profesională rămâne limitată.

Reflectând asupra propriului parcurs, el amintește influența decisivă a mentorilor întâlniți de-a lungul formării sale academice. A avut „șansa de a lucra alături de profesori și cercetători de foarte bună calitate” la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, unii dintre ei dispăruți între timp, alții devenind colaboratori apropiați, alături de care „încă colaborez și facem lucruri frumoase”. De asemenea, el subliniază importanța experiențelor internaționale, dobândite în cadrul burselor și stagiilor de perfecționare DAAD și Erasmus, desfășurate în Austria, Germania și SUA, contexte în care „am deprins lucruri esențiale la nivel profesional, pe care încerc să le cultiv la rându-mi”.

Mesajul adresat generațiilor tinere care doresc să îmbine pasiunea pentru trecut cu tehnologia modernă este formulat cu aceeași claritate și consecvență cu care se adresează anual studenților de la Facultatea de Istorie UAIC. Îndemnul său este unul direct: „să aibă curaj să încerce ceva nou”. El avertizează asupra percepției greșite potrivit căreia cercetarea, și mai ales cea arheologică, ar fi un domeniu depășit, subliniind că aceasta este „mai dinamică și mai în ‘trend’ decât oricând”. În opinia sa, „curajul de a experimenta prin intermediul abordărilor clasice dublate de inovațiile tehnologice, susținute de rigoare științifică” poate conduce la direcții de cercetare cu adevărat inovatoare.

În mesajul final, Andrei Asăndulesei formulează mai degrabă o dorință decât o concluzie personală. El consideră că „investițiile în cercetare și în tinerii cercetători sunt esențiale pentru dezvoltarea unei societăți care își înțelege trecutul și își poate construi responsabil viitorul”. În acest sens, inițiativele instituționale dedicate sprijinirii cercetării sunt văzute ca fiind decisive, iar demersuri precum cele ale Centrul COACH-USV sunt apreciate drept „extrem de importante pentru consolidarea acestui demers”.

Notă:

_{* Articol scris pe baza unui interviu realizat cu cercetătorul de echipa Centrului COACH USV: Prof. univ. dr. Elena-Brândușa Steiciuc, Drd. Oana Grosu și lector dr. Sergiu Raiu. Material realizat cu sprijinul Proiectului PNRR-I10 nr. 9/31.01.2023 – COACH USV.}