Tezaur şi emoţie
Furtul obiectelor de tezaur expuse la Muzeul Drents din Ţările de Jos a picat într-un moment cum nu se poate mai rău. În sine, un asemenea jaf stârnește emoţie oriunde în lume. Este vorba despre mărturii din alte vremuri despre oameni care au creat şi au lăsat ceva în urma lor de-a lungul secolelor şi mileniilor. Astfel de obiecte nu pot fi înlocuite, iar eventualele despăgubiri nu rezolvă nimic, pentru că nu despre bani este vorba.
Într-o asemenea situaţie, recuperarea obiectelor este obiectivul primordial, niciun efort nu este prea mare în acest sens. Ideea oferirii unei recompense pentru informaţii relevante care ar duce la găsirea coifului de la Coţofeneşti şi a brăţărilor dacice furate este una dintre căile care ar putea produce rezultate. Obiectele sunt greu de valorificat, acum sunt căutate în toată lumea. Dacă aude cineva că apar undeva se va gândi să încaseze recompensa, mai ales dacă este substanţială.
Autorităţile olandeze au făcut un pas înainte reușind identificarea și arestarea suspecţilor, noi dezvoltări ale cazului putând să apară la fel de rapid. Sau nu. Opere furate din muzee au fost recuperate ani mai târziu sau niciodată. Dar, dincolo de emoţie, discuţia despre patrimoniu este importantă.
Operele trebuie să fie cunoscute, să participe la expoziţiile internaţionale, să fie văzute de cât mai mulţi oameni, altfel mesajul lor istoric și artistic s-ar pierde în spatele ușilor blindate ale depozitelor în care ar fi păstrate. Ar fi ca și cum, după descoperire, s-ar întoarce din nou în pământ.
Sigur că expunerea în faţa publicului implică și riscuri, fie în ţară, fie în străinătate. Să nu uităm că s-au petrecut destule jafuri și în muzeele din ţară, că multe obiecte au dispărut din România și că uneori au fost găsite în cu totul alte locuri, cum s-a întâmplat chiar în cazul brăţărilor dacice, descoperite de căutătorii de comori și traficate peste graniţă.
Important este să nu se renunţe niciodată la recuperarea acestor obiecte a căror valoare nu stă în cantitatea de aur din care sunt făcute. Societatea noastră se emoţionează repede, dar și uită destul de repede. Tezaurele au însă menirea să dureze.
Textul a fost publicat în numărul 277 al revistei „Historia” (revista:277), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 13 februarie - 14 martie, și în format digital pe platforma paydemic.
FOTO Drents Museum