„Superalimentul preistoric” cultivat de fermierii neolitici

Comunitățile neolitice din ceea ce este astăzi nordul Poloniei își fertilizau în mod activ câmpurile și au trecut ulterior printr-o schimbare majoră a dietei odată cu apariția meiului în Epoca Bronzului, potrivit unei noi cercetări care reconstruiește 3.000 de ani de alimentație și economie preistorică în regiunea Kujawy.

Concluziile, publicate în revista Royal Society Open Science, se bazează pe analiza izotopică a rămășițelor umane și animale provenite din peste 30 de situri arheologice și oferă una dintre cele mai detaliate reconstrucții de până acum ale nutriției preistorice din nordul Europei Centrale, informează Science in Poland.

Studiul, condus de Łukasz Pospieszny de la University of Gdańsk, a analizat rămășițele a 84 de persoane, alături de oase de animale și materiale vegetale care acoperă perioada dintre Neolitic și Epoca Bronzului (4100–1230 î.Hr.).

Cercetătorii au declarat că analiza izotopilor de carbon și azot din colagenul osos le-a permis să reconstruiască tiparele alimentare pe termen lung și să identifice schimbările în practicile agricole de-a lungul timpului.

„În Kujawy și în întreg nordul Poloniei, din cauza condițiilor nefavorabile, materialele organice îngropate și oasele sunt slab conservate. Pentru a colecta numărul dorit de probe, a trebuit să analizăm numeroase colecții muzeale, adesea acumulate de-a lungul deceniilor”, a spus Pospieszny.

Fermierii neolitici fertilizau câmpurile

Cele mai vechi comunități din regiune practicau o agricultură mixtă, combinând cultivarea cerealelor cu creșterea vitelor. Cercetătorii au descoperit valori neobișnuit de ridicate ale izotopilor de azot în boabele de cereale, pe care le interpretează drept dovadă a fertilizării deliberate a câmpurilor.

Potrivit autorilor studiului, aceste practici indică o înțelegere sofisticată a gestionării solului și o investiție semnificativă de muncă în agricultură.

Dieta acestor populații era dominată de resurse terestre, cu un consum limitat de pește sau alte alimente provenite din ape dulci.

Cercetătorii au identificat și diferențe alimentare asociate populațiilor nou venite, în special cultura Corded Ware, care a ajuns în Kujawy în jurul anilor 2800–2200 î.Hr. din regiunile de stepă de lângă Dunăre.

Potrivit studiului, aceste grupuri nu s-au stabilit pe terenuri agricole deja defrișate, ci s-au așezat în zone periferice fertile, adaptându-se la condițiile locale, păstrând totodată modele alimentare distincte bazate pe consumul de carne și produse lactate.

„Meiul este un superaliment preistoric”

O schimbare majoră a avut loc în Epoca Bronzului, când meiul a devenit o parte importantă a dietei. Cercetătorii descriu meiul ca fiind o cultură foarte rezistentă și nutritivă, cu un sezon scurt de creștere.

„Meiul este un superaliment preistoric. Este foarte nutritiv și poate hrăni un grup mare de oameni. Are un sezon de creștere foarte scurt. Este o bună măsură de siguranță, de exemplu în caz de secetă, datorită rezistenței sale ridicate la temperaturi mari”, a spus Pospieszny.

Apariția bruscă a meiului în înregistrările arheologice indică faptul că acesta a fost introdus de o populație nouă, mai degrabă decât adoptat treptat de comunitățile agricole locale, au spus cercetătorii.

„Acest lucru sugerează că planta a fost introdusă de un nou grup populațional, nu printr-o adaptare treptată a comunităților locale”, a adăugat el.

Studiul indică, de asemenea, că tiparele alimentare erau strâns legate de identitatea culturală. Cercetătorii au identificat două grupuri distincte de populație în Kujawy din Epoca Bronzului, cu modele diferite de consum alimentar, cultură materială și practici funerare.

„Am identificat două grupuri de oameni în Kujawy, două populații cu diete și sisteme economice diferite. Ele aveau și unelte și artefacte din bronz ușor diferite. Aceste două grupuri se deosebeau și prin modul în care își îngropau morții: unii îi înmormântau în morminte comune folosite de-a lungul mai multor generații, în timp ce alții foloseau înmormântări duble neobișnuite în gropi alungite, în care cei decedați erau așezați cu picioarele unul spre celălalt. Aceste diferențe indică faptul că alegerile alimentare erau strâns legate de identitatea de grup”, a spus Pospieszny.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, dovezi că unele persoane aveau acces mai mare la carne decât altele în Epoca Bronzului, indicând apariția unei diferențieri sociale în cadrul comunităților preistorice.

_{Foto sus: Mei (© Arhivă Pixabay)}