Secretul rezistenței podului de piatră al Castelului Corvinilor, unul dintre cele mai vechi din România
Vechi de peste cinci secole, podul Castelului Corvinilor are circa 60 de metri şi este susţinut de patru piloni de piatră, care au fost ridicaţi peste râul Zlaşti, la o înălţime maximă de 20 de metri. Stâlpii masivi ai podului medieval au supravieţuit unor asedii şi incendii care au cuprins castelul, iar podul a fost reparat de mai multe ori.
„În ceea ce priveşte datarea construirii podului de-a lungul timpului au existat două propuneri, prima se baza pe descoperirea unei stucaturi pe cel de al treilea stâlp cu literele G.B. (Gabriel Bethlen), astfel s-a crezut că podul ar fi fost construit în secolul al XVII-lea (cel mai probabil este vorba de lucrări de reparaţii, nu de construirea unui pod nou). A doua propunere privind datarea se bazează pe o inscripţie cu anul 1480 de pe Turnul nou de poartă, menţionată în inventarul întocmit de Bajoni în anul 1681, care ne trimite cu gândul la epoca regelui Matia Corvin, dar indiferent de anul construirii podului, acesta nu deservea prima intrare a castelului deoarece aceasta era plasată pe latura sud-estică prin Turnul vechi de poartă”, arăta Muzeul Castelului Corvinilor.
Podul este străjuit de statuia barocă din secolul al XVII-lea a sfântului Ioan de Nepomuk, patronul protector al podurilor, şi este aşezată în capătul de jos al acestuia. Monumentul de la intrarea pe pod a fost reabilitat recent.
Mecanism unicat folosit la pod
Până în secolul al XIX-lea, podul medieval avea o componentă mobilă, în partea sa superioară, acţionată de un mecanism ingenios.
„Castelul Huniazilor este situat pe o stâncă îndrăzneaţă, calcaroasă, înconjurată pe trei laturi de două râuri mici, Cerna şi Zlaşti, care se întâlnesc în acest moment. Pe partea opusă a Zlaştiului se ridică o altă stâncă de aceeaşi înălţime, care se înclină treptat spre oraş şi este fortificată. De pe aceasta din urmă, castelul este abordat de un pod lung de lemn, la o înălţime ameţitoare deasupra râului şi a drumului de dedesubt. Capătul podului, din apropierea castelului, este un mecanism simplu ce face să se ridice poarta turnului de veghe, pe care o închide ca o uşă. Nu există scripeţi sau lanţuri folosite. Este atât de echilibrat încât poate fi ridicat prin plasarea piciorului pe capătul opus, greutatea corpului fiind suficientă pentru a întoarce scara şi pentru a ridica masa imensă în aer”, informa diplomatul englez John Paget, în 1835.
←→
Castelul Corvinilor datează din secolul al XV-lea, fiind construit pe locul unei cetăţi mai vechi, şi se numără printre cele mai faimoase monumente istorice din România.
Podul de piatră rezistă de sute de ani
Atât castelul, dar şi podul său impresionează prin durabilitatea construcţiilor. Materialul de bază folosit la realizarea construcțiilor a fost piatra naturală din calcar dolomitic, provenit de la carierele din vecinătatea Hunedoarei.
În exploatare s-a urmărit ca piatra brută să fie cât mai curată, să fie tare, compactă şi să adere bine la mortar. Din secolul al XVI-lea, datează construcţii de cărămidă în castel. Mortare de zidărie au fost de bună calitate, susţin specialiştii, şi datorită utilizării varului din zonă.
Cercetările fizico-mecanice pentru determinarea durabilităţii rocilor în funcţie de climă şi anii de exploatare arată că în cazul calcarelor compacte, primele semne de degradare ale acestora apar până la 150 de ani, iar degradarea totală are loc până la 450 de ani.
„Faţă de aceste valori limită prezentate, în cazul ansamblului de la Hunedoara se evidenţiază o durată de exploatare la unele construcţii mult mai îndelungată de 555 de ani, raportată la presupusele începuturi ale cetăţii, stabilite în literatura de specialitate în preajma secolului al XIV-lea”, arăta o expertiză tehnică realizată pentru ansamblul medieval.
Alegerea materialelor de bună calitate, lucrările efectuate corect de meşterii şi arhitecţii medievali şi grija de care s-a bucurat castelul în lungi perioade au prelungit durata de viaţă a monumentului istoric.
Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro