Săgeți incendiare uriașe folosite pe o navă de război din secolul al XVI-lea, testate în prezent / VIDEO

Nava Mary Rose a fost o relicvă remarcabilă a istoriei maritime. Una dintre cele mai mari nave din epoca Tudorilor din Anglia, această navă cu patru catarge naviga cu un echipaj de aproximativ 450 de marinari în timpul războaielor din secolul al XVI-lea, fiind înarmată cu până la 91 de tunuri.

Însă acestea nu erau singurele arme aflate la dispoziția navei Mary Rose. Datorită surselor istorice și unei analize ample realizate după recuperarea epavei în 1982, s-a descoperit că nava era dotată și cu unele arme cu adevărat înfricoșătoare, relatează Popular Science.

Printre cele mai impresionante (și misterioase) arme se aflau niște săgeți incendiare uriașe. Totuși, există foarte puține informații istorice despre ele. Deși seamănă cu săgețile incendiare, aceste variante mult mai mari erau pur și simplu prea voluminoase pentru a fi lansate cu arcul.

Istoricii nici măcar nu sunt siguri cum erau folosite sau fabricate, așa că specialistul în arme medievale Tod Todeschini a decis să investigheze personal. Rezultatul este o serie video în două părți care documentează cercetările sale despre aceste săgeți incendiare, precum și construirea propriului set funcțional.

Bazându-se pe rămășițele celor trei exemple originale care se păstrează, arma realizată de Todeschini combină un amestec incendiar învelit în material inflamabil și apoi acoperit cu smoală. Fitile din lemn introduse în înveliș oferă o aprindere întârziată, permițând utilizatorului suficient timp pentru a ținti și a arunca sulița de lemn spre inamic.

Dar cum erau folosite în luptă?

Deși nu există un răspuns definitiv, experimentele lui Todeschini, realizate împreună cu Alex Hildred, director de cercetare la Muzeul Mary Rose, au dus la câteva ipoteze plauzibile. El și-a dat rapid seama că instinctul său inițial - de a o arunca cu o singură mână, ca pe o săgeată de darts supradimensionată, era practic imposibil de realiat și extrem de periculos.

Odată aprinsă, sulița trebuia ținută cât mai departe de corp din cauza smoalei topite și a flăcărilor. Având acest lucru în vedere, a descoperit că putea lansa eficient arma prinzând-o de mijlocul cozii și susținând capătul cu cealaltă mână. Aruncările ulterioare au propulsat cu ușurință sulița în flăcări la peste 18 metri distanță. Poate că nu pare mult comparativ cu raza unui arc și a unei săgeți, dar era mai mult decât suficient pentru cineva aflat pe Mary Rose ca să lovească o navă inamică apropiată în timpul luptei pe mare.

Este de asemenea posibil ca marinarii să fi lansat aceste proiectile din tunuri specializate. O încărcătură standard de praf de pușcă ar fi distrus săgeata uriașă înainte să-și atingă ținta, însă o încărcătură redusă, cu forță mai mică, reprezintă o alternativă fezabilă. Todeschini a testat și această variantă, lansând un model la scară al săgeții dintr-un tub cu ajutorul gazului comprimat.

Apoi a venit momentul să vadă ce fel de distrugeri provocau aceste arme asupra marinarilor nefericiți. Pe scurt, nu ai fi vrut să te întâlnești cu așa ceva. Pe lângă flăcările aproape imposibil de stins alimentate de smoala topită, încărcătura conținea probabil ingrediente toxice precum camfor și arsenic. Norii de fum rezultați nu doar că i-ar fi orbit pe cei aflați în apropiere, dar i-ar fi și sufocat.

Pentru a demonstra eficiența lor, Todeschini a arătat ce se întâmplă atunci când una dintre aceste săgeți ajunge într-un spațiu închis, precum încăperile de sub puntea unei nave. După ce a tras una într-un container metalic, au fost necesare doar câteva secunde pentru ca întreaga zonă să fie acoperită de fum toxic.

Deși aceste arme nu erau utile în orice situație, este ușor de înțeles cum câteva lansări bine țintite puteau schimba cursul unei bătălii navale. Totuși, ele nu garantau victoria, până la urmă, Mary Rose s-a scufundat în luptă în anul 1545.

_{Foto sus: Nava Mary Rose, într-un desen de la jumătatea secolului al XVI-lea (© Wikimedia Commons)}